Interviu: Roxana Costache iti ofera primul ajutor

de Florentina Băcioiu – colaborator
foto: Cristian Puchiu – seminarist foto

Roxana Costache este voluntar Crucea Roşie, Filiala Sector 3, Bucureşti, şi face parte din Detaşamentul de Intervenţie în caz de Dezastre. Teen Press a avut ocazia să asiste la una din pregătirile Detaşamentului care va reprezenta România la Concursul Balcanic de prim ajutor pentru intervenţie la dezastre şi care va avea loc la Tirana, Albania.
Printre cei mai tineri voluntari participanţi se află Roxana, elevă în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza“, care îşi împarte cu succes timpul între şcoală, voluntariat şi viaţă socială. Cum reuşeşte asta, suntem pe cale să aflăm.

R.: Care este domeniul tău de activitate? Ce faci, concret, ca voluntar Crucea Roşie?
R.C.: Ca membru al Detaşamentului de Dezastre, mă pregătesc pentru ce e mai rău. În cazul unui accident sau în urma unei calamităţi, eu acord primul ajutor victimei, inclusiv cel psihologic. În acel moment ofer foarte multă atenţie modului în care comunic cu victima, important e să o fac să uite de situaţia în care se află, pentru că poate intra în stare de şoc. Uneori rănitul nu poate fi mişcat pentru că asta ar înrăutăţi lucrurile şi atunci tot ce pot să fac este să îl susţin până la sosirea ambulanţei. Cu alte cuvinte, ajut oamenii iar asta mă reprezintă, mă bucur că le pot fi de folos celor din jur.

R.: De cât timp eşti la Crucea Roşie şi cum ai ajuns aici?
R.C.: Sunt voluntar de 2 ani. Cei de la Crucea Roşie au avut o prezentare la mine în liceu, am făcut cunoştinţă cu echipa, cu conceptul ONG-ului şi de atunci am rămas alături de ei.

R.: Presupun că nu ai făcut dintotdeauna parte din Detaşamentul de Dezastre. Prin ce etape de formare ai trecut de la venirea ta în cadrul Crucii Roşii?
R.C.: Am făcut, în primul rând, cursul de prim ajutor. După aceea, am participat la diferite proiecte precum „Banca de alimente“, care presupune colectarea şi distribuirea de alimente persoanelor nevoiaşe, sau la strângerea de fonduri de Crăciun.

R.: Ştiu că ai participat la diferite concursuri, rezultatele fiind foarte bune. Ce premii ai obţinut?
R.C.: Până acum am participat la patru concursuri. La „Sanitarii Pricepuţi“ am fost de trei ori consecutiv şi am câştigat două premii întâi la etapa pe licee. Am participat şi la „Concursul de Dezastre“, unde eu şi colegii mei din Departamentul de Intervenţie am obţinut locul patru.

R.: Ai avut activităţi şi pe plan internaţional până acum?
R.C.: Încă nu, însă pe 15 septembrie plec împreună cu Detaşamentul la Tirana, în Albania, la „Concursul de Prim Ajutor şi Dezastre“. Sperăm să ne întoarcem cu un rezultat frumos, poate aducem României şi o medalie.

R.: Să fii voluntar e o responsabilitate. Ce te-a determinat să faci pasul ăsta? Ce te motivează?
R.C.: Cum spuneam şi mai devreme, îmi place să ajut oamenii. În plus, mă dezvolt personal şi aici am găsit adevăraţi prieteni!

R.: Şi totuşi, ai şi beneficii din munca de voluntariat?
R.C.: Nu am niciun beneficiu material, dacă la asta te referi… Tot ce fac, fac din plăcere. Eu cred că nimeni nu vine la Crucea Roşie pentru bani.

R.: Ca în orice activitate, presupun că există şi părţi mai puţin bune în viaţa de voluntar… Care sunt acestea?
R.C.: Eu încă nu le-am trăit, poate acum, într-a XII-a, nu voi mai avea suficient timp liber şi va trebui să îmi fac. Dar după Bac mă întorc cu forţe proaspete!

R.: Ce părere au familia, prietenii despre activitatea ta?
R.C.: Familia nu are nimic împotrivă, mă sprijină. Cu prietenii am încă timp să mă văd, iar unii din ei au devenit şi ei voluntari, mă înţeleg.

R.: Cum se împacă viaţa de liceu cu cea de voluntar al Crucii Roşii?
R.C.: Se împacă foarte bine! Am timp pentru ambele. De regulă, la noi se întreabă când ai tu timp liber şi vii în funcţie de programul tău.

R.: Că tot vorbeam de liceu… Cum te privesc profii ştiind că activezi într-un ONG?
R.C.: Se comportă normal, nici nu aş vrea să fiu privilegiată. Sunt lucruri diferite. Sigur că sunt mândri de mine, însă nu am parte de alt tratament faţă de colegii mei de clasă.

R.: Este promovat voluntariatul în România la ora actuală? Care este perspectiva românilor faţă de munca „neplătită“ din ce ai observat?
R.C.: Eu zic că sunt oameni şi oameni. Unii fac asta fără să se aştepte să primească ceva în schimb, ca în oricare ţară, nu numai în România. În ultima vreme, eu, una, am auzit lucruri bune despre voluntariat, se promovează.

R.: Ce planuri de viitor ai? Se leagă de ceea ce faci momentan la Crucea Roşie?
R.C.: M-am hotărât să dau la Medicină, are legătură, într-un fel, de ceea ce fac aici.

R.: Cum simţi că ai evoluat tu pe plan personal din momentul venirii la Crucea Roşie până acum?
R.C.: Am prins mai multă încredere în mine, am început să devin mai responsabilă, pentru că voluntariatul îţi cere asta. În rest, sunt la fel.

R.: Ce îi sfătuieşti pe tinerii care vor să devină voluntari la Crucea Roşie?
R.C.: Eu spun să vină să încerce, există mai multe departamente pe care poţi să te axezi. De exemplu, dacă nu-ţi place primul ajutor, poţi să te duci pe Media, Anchete Sociale sau chiar să propui proiecte. Poţi să faci ce vrei, ideea e că aici găseşti oameni sociabili care te ajută foarte mult încă de la început.

R.: În final, ce mesaj ai pentru cititorii Teen Press? Dar pentru Redacţie?
R.C.: Crucea Roşie Sector 3 vă aşteaptă în vizită şi poate vă hotărâţi să rămâneţi… Noi suntem foarte prietenoşi şi vă aşteptăm dacă vreţi să ne cunoaşteţi personal. Aveţi grijă de voi, dacă nu reuşiţi, noi suntem gata să intervenim.
Pentru Teen Press: multă baftă şi scrieţi în continuare! Aşteptăm mereu noile ediţii.