Teen Press 
foto: Daniel Pica – seminarist foto
Elevă în clasa a IX-a a Colegiului Naţional „Ion Creangă“, Diana Gîjgă are pe lângă şcoală încă o activitate pe care o duce la bun sfârşit de fiecare dată. Ea este dublă campioană naţională la karate, câştigând fiecare concurs la care participă. Deşi a găsit succesul ea nu şi-a „uitat originile“, încă practicând karate la clubul unde a şi început, în comuna ilfoveană Jilava.
Pentru a îi lua interviul am mers acasă la ea unde ne-a primit cu mult drag, suc şi gustări. A fost bucuroasă să ne răspundă la întrebări cu sinceritate.
Reporter: Mai ai timp şi de alte hobby-uri în afară de karate?
Diana: Am cochetat cu dansul şi încă o fac. Dar îmi place şi să fac poze, chiar dacă nu în mod profesionist.
R.: Apropo de karate, cum se numeşte stilul pe care îl practici?
D.: Karate kyokushin, necestită full contact, fiind cel mai dur stil.
R.: Când ai început karatele? Te gândeai că o să devii campioană naţională?
D.: Relativ recent – acum trei ani. Desigur că am vrut să devin cea mai bună.
R.: Cum se „împacă“ şcoala cu antrenamentele şi turneele?
D.: Sunt trei lucruri diferite, dar reuşesc să obţin rezultate foarte bune pentru fiecare în parte.
R.: Prietenii tăi sunt speriaţi de sportul pe care îl practici? (mai ales băieţii)
D.: Nu cred, mulţi chiar vor să afle mai multe detalii despre el. Iubitul meu se simte mai în siguranţă cu mine în preajmă.
R.: După liceu ce o să faci? O să continui să practici karatele profesionist sau vei alege un job normal, care să nu includă luptele?
D.: Nu m-am gândit până acum, dar karatele au devenit o parte din mine, depăşind pragul de hobby.
R.: Ai avut vreun moment în care să vrei să renunţi la karate?
D.: Nu mi s-a întâmplat până acum, şi nici nu cred că se va întâmpla!
R.: Ştiu că mulţi părinţi nu agreează hobby-urile pe care şi le aleg copiii lor, mai ales dacă sunt periculoase, precum cel ales de tine. Părinţii tăi ce au spus?
D.: Mama la început nu voia să practic, dar treptat, văzând că am succese a început să mă susţină din ce în ce mai mult. Tati este cu mine tot timpul, atât la antrenamente cât şi acasă. Îmi este şi părinte şi antrenor.
