Interviu cu trupa Perpetuum

Interviu cu trupa Perpetuum

Interviu cu trupa Perpetuum

de Ana Maria Căciulă – colaborator
foto: Marius Dobre – seminarist foto

Se întâmplă întotdeauna ca cele mai remarcabile momente din viaţă să fie declanşate de cele mai banale lucruri. Asta e lecţia pe care am învăţat-o de la membrii trupei Perpetuum, marţi, 3 aprilie, când am mers la studioul lor şi i-am secat de secrete şi amintiri. Trupa e formată din şapte omuleţi ai naibii de simpatici, şi anume: Ana (solistă), Clapi (pian), Calu’ (chitară bass), Coco (tobe), Solo (chitară), Adriana şi Alice (backing vocals).

Reporter: Când aţi descoperit că aveţi o pasiune pentru muzică?
Ana:
Cred că aveam câţiva ani atunci când am realizat că vreau să cânt. Ăsta era lucrul pe care mi-l doream.
Solo: Asta e o amintire amuzantă. Ţin minte că m-am dus într-un an cu sorcova şi am strâns mulţi bani, 140 lei. Mi-au mai dat ai mei doi lei şi m-am dus să-mi cumpăr o chitară. De acolo a pornit totul.
Coco: Eu nu mi-am cumpărat chitară, aveam una deja acasă. Pasiunea pentru muzică mi-a fost transmisă de către părinţi. În ’85 ştiu că m-am dus la Casa Pionierilor şi m-am întâlnit cu Marius (Calu’) şi uşor-uşor, am ajuns aici.
Clapi: Eu am cântat la acordeon şi am învăţat din ce în ce mai multe melodii, până când am realizat că nu îmi ajung clapele. Mi-am cumpărat din ce în ce mai multe clape şi uite aşa am ajuns la limita maximă. (râde)

R.: De unde vine numele „Perpetuum“?
Coco:
Pe atunci ei se numeau „Rece ca gheaţa“. Mie nu îmi surâdea ideea şi într-o zi am mers să înregistrăm o piesă la Radio România Actualităţi şi ei ne-au întrebat: „Păi, bun, cum vă prezentăm?“ Solo a spus „Rece ca gheaţa“, dar am zis: „Hai, mă, să schimbăm totuşi numele“. Acolo era Titus Andrei care ne-a propus numele Perpetuum şi ne-a închis gura.

Interviu cu trupa Perpetuum


R.: Ce porecle aveaţi în liceu şi de la ce vin?
Clapi:
Păi, tocmai ai zis! Clapi. Bănuiesc că avea legătură cu clapele.
Calu’ : Eu eram mai dezvoltat în liceu şi colegii îmi spuneau Calu’. Acum nu mai e cazul, dar porecla s-a păstrat.
Ana: Mi se mai spunea Mela, dar asta pentru că mă cheamă Mihaela.
Coco: Coco a fost şi este porecla mea. Profesorul de matematică mi-a spus Coco prima oară în clasa a VII-a. Vine de la numele de familie, Cocoru.
Solo: Evident, porecla vine de la un solo de chitară. (râde)

Interviu cu trupa Perpetuum


R.: Care a fost cel mai amuzant moment al vostru?
Clapi:
Păi, îţi zic eu. Săptămâna trecută am avut o cântare şi nu ştiu de ce, dar cântam şi, din cauza curentului, nu se auzea bine deloc. În pauză am vrut să îi cânt „La mulţi ani!“ unei domnişoare de nici 12 ani, dar pe fundal se auzeau puternic cuvintele de suflet pe care Solo le adresa curentului.
Solo: Ce-i drept, cuvintele veneau de undeva mai jos de suflet… (râd toţi). Nuuuu, cea mai tare fază a fost atunci când am avut cântare la Snagov şi le-am spus fetelor: „Băi, aveţi grijă cu tocurile, că o să vă împiedicaţi de cabluri“.„Da, da, Solo“. Bineînţeles, Alice s-a împiedicat şi a căzut. Ideea era că nu mai puteam să ne abţinem şi noi trebuia să cântăm. Până la sfărşitul show-ului am râs neîncetat.

R.: O ultimă întrebare pentru voi – Care a fost cel mai frumos moment petrecut împreună?
Ana:
Toate amintirile sunt momente frumoase petrecute împreună!
Solo: Da, aşa e! Noi suntem, mai presus de orice, o familie. Noi ne batem, noi ne înjurăm, tot noi ne împăcăm, noi facem totul. Cântăm împreună de 12 ani… E normal să fim aşa şi aşa vom rămâne toată viaţa – o familie.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.