Interviu Shuffled Existence

Trupa Shuffled Existence şi-a făcut intrarea într-un mod senzaţional în rândurile liceenilor, trecând pragul chiar şi în văzul publicului însetat de rock, unde a avut şi primul mare său succes. Trupa formată din Adela Ursachi – vocal, Alexandru Drulea (fost redactor Teen Press) – chitară bass, Codrin Boldea – tobe, Alexandru Militaru (Mili) – chitară ritm şi Vlad Enăchescu – chitară solo, a fost de acord să discute cu noi despre proaspătul lor proiect. Alex Drulea şi Vlad neputând ajunge, i-am avut alături de noi doar pe Adela, Codrin şi Mili.

R.: Cum a început totul şi ce a dus la crearea trupei Shuffled Existence?
Adela: Totul a început acum mult timp când eu am descoperit cât de mult vreau să cânt, iar apoi, treptat, i-am găsit pe băieţi şi am început să cântăm, ceea ce a adus la formarea Shuffled Existence, acum aproximativ 2 ani. Considerăm că dorinţa de a face un gen de muzică care la noi nu este căutat şi nici ascultat, ne-a adus la un loc.

R.: În general, cum vă simţiţi pe scenă, sub privirile publicului?
S.E.: Noi, atâta timp cât cântăm, ne simţim bine. Normal, ne place să avem cât mai mulţi oameni în public, dar nu e o prioritate – contează, dar nu cel mai mult. Ne simţim bine pe scenă, noi suntem oricum o trupă pentru live; în studio ne simţim cam prost, nu suntem deloc în elementul nostrum, dar pe scenă ne simţim cel mai bine, în contact direct cu publicul.

R.: De curând aţi câştigat premiul I la „Byron – Rock your highschool“; spuneţi-ne cum a fost.
S.E.: În primul rând, noi am participat din ambiţia de a mai participa o dată. Nu ne aşteptam să câştigăm, nu ne aşteptam nici măcar să luăm vreo menţiune sau altceva şi, în momentul în care ne-am găsit în finală, am fost uimiţi şi am zis că „Hai, că mai departe de-atât nu mergem“. Când am văzut că am câştigat locul I, plus două menţiuni pentru cea mai bună voce şi cea mai bună prestaţie scenică, am zis că ne-a lovit norocul!

R.: Cum vedeţi Shuffled Existence în 10 ani?
S.E.: Noi sperăm ca în 10 ani să îl vedem, punct. Îţi dai seama că ne dorim extraordinar de mult să mergem mai departe şi să facem ceva pe termen lung din trupă, însă nu ne facem planuri pe 10 ani pentru că: unu, nu vrem să fim dezamăgiţi şi doi, preferăm să mergem pe sistemul „Fie ce-o fi“; să fim uimiţi dacă se întâmplă ceva bun şi să nu fim prea dezamăgiţi dacă se întâmplă ceva mai puţin bun.

R.: Ce v-a îndemnat să alegeţi rock-ul ca stil muzical?
S.E.: A fost o chestie strict de gusturi. Dar nu e numai rock; combinăm o groază de elemente muzicale de la punk la blues la jazz, noi combinăm foarte, foarte multe chestii. Nu mergem pe ideea „Băi, să fie punk, să fie rock, să fie jazz!“; le amestecăm pe toate în scopul de a obţine ceva cât mai muzical, cât mai plăcut şi care să ne definească pe noi cât mai bine.

R.: Ce înseamnă Shuffled Existence pentru voi?
Adela: Pentru mine Shuffled Existence este absolut cel mai important lucru, este prioritatea numărul unu pentru că este, citând din Eminescu, „Iubirea mea de-ntâi/ Şi visul meu din urmă“.
Mili: Shuffled Existence este cel mai şmecher hobby, ca să zic aşa, şmecher şi mă simt foarte bine cântând cu ei, toţi, împreună…
Codrin: Eu văd în Shuffled Existence salvarea mea şi a celorlalţi, să scăpăm din ţara asta de răhăţel şi, gen, să facem treabă la un nivel mai înalt.

R.: Cum vedeţi voi industria muzicală în ţară şi ce aţi vrea să faceţi diferit?
Adela: Industria muzicală în ţară? Okay, ştiu că o să editezi termenul ăsta, dar mie mi se pare o prostituţie curată şi asta mi se pare o mare tâmpenie. Mă rog, industria muzicală în general e aşa, dar la noi cu precădere. Transformă muzica din artă pură şi din simţire într-un produs pe care îl ambalează cât mai bine ca să îl poată vinde. Din punctul meu de vedere, ceea ce promovează industria muzicală românească nu are nici pic de esenţă, n-are nimic, absolut nimic, doar un ambalaj foarte frumos. Ce-am vrea să facem diferit? Ştiu că sună foarte, foarte urât şi antinaţionalist, dar noi nu vrem să rămânem aici; dorinţa noastră este să plecăm, pentru că nu poţi să schimbi ceva dinăuntru. Când sunt foarte puţini oameni care vor să facă asta, nu pot să schimbe nimic dinăuntru, căci schimbarea trebuie să vină dinafară.

R.: Ce sfaturi aţi transmite celor care se hotărăsc să o ia pe acelaşi drum ca voi?
S.E.: Trebuie să se înarmeze cu răbdare, răbdare, răbdare, de trei ori răbdare, voinţă, foarte multă determinare şi un curaj rudă cu nebunia. Pentru că, oricât de buni ar fi, să nu se aştepte să vină cineva la ei să-i roage să cânte sau să-i promoveze; în niciun caz! Trebuie să sape în ultimul hal, până ajung în China, trebuie să se chinuie foarte mult. Ca sfat… altceva nu prea am ce spune despre sfaturi, căci nu suntem noi încă în măsură să dăm sfaturi. Mai încolo, Doamne-ajută!