Interviu cu Ioan-Alexandru Cetea

Ioan_alex_Cetea

de Arina Lazar – redactor
foto: arhiva personală

Tipul care a făcut bannerele pentru „Colţu’ meu“, de pe site-ul nostru, e un constănţean pe care îl cheamă Ioan-Alexandru Cetea – nimeni nu-i spune aşa. I se zice „Ciz“, se semnează „Ciz“ pe lucrări şi dacă-l întrebi de unde-a venit acest nick, îţi zice că de la Cheez, fratele lui Bloo din Casa Foster. În câteva zile face 18 ani; la 16, imprima tricouri ca să aibă bani de tren. În ultimul timp, realizează foarte multe benzi desenate, iar de ceva timp a-nceput să lucreze foarte bine în Photoshop, după ce-a reuşit să-şi cumpere o tabletă grafică. Este elev în clasa a XI-a, la Liceul Teoretic „Ovidius“ din Constanţa.
Îi găsiţi portofoliul aici. (https://cheez73.tumblr.com/)

R.: Mă gândesc c-ai pornit şi tu de când erai mic cu desenul, de făceai capetele oamenilor ca nişte „U“-uri şi florile mai mari decât copacii. Unii dintre noi încă n-au depăşit stadiul ăsta, de unde până unde şi când s-a produs declicul ăsta cu desenul la tine?
Ciz:
Păi aveam vreo 4 ani, tata mi-a cumpărat primul calculator, cu primele jocuri. Apoi primele reviste Level, jocurile 2D cu SuperMario sau cu Lion King, pe care le jucam până mă dureau degetele. Ei, într-o zi am dat de un joc cu zei şi civilizaţii şi mi s-a părut foarte mişto cât de complex era – mult mai complex ca SuperMario. Jocul ăsta avea o enciclopedie cu câte o poză cu fiecare civilizaţie, şi când am văzut cât de all mighty erau cavalerii din poze am început să îi desenez. Şi-i desenam într-o veselie. Mă uitam şi la desene animate şi începusem să copiez ce personaje vedeam şi acolo.

Pentru început, bineînţeles că doar cu linii şi cerculeţe. Cam aşa a început, cu nişte personaje amărâte dintr-un joc foarte vechi. Cam ciudat că am început aşa şi nu admirând natura sau oamenii din jur şi încercând să-i schiţez, dar ar fi fost cam siropos, ca un clişeu să zic asta… până la urmă toţi spun că au început aşa! Probabil că, de fapt, mulţi au văzut o femeie goală sau i-au văzut sânii şi s-au decis să deseneze asta toată viaţa. Cine ştie? (n.r. – râde)

R.: Bun, totuşi desenezi de mulţi ani. De ce nu eşti la Arte?
C.:
Hehe, bună întrebare! Păi într-a 8-a când a trebuit şi eu să dau ca tot omu’ la un liceu, ai mei, cu toate că ştiau că desenez ca lumea şi că visul meu e să ajung la Arte, să desenez, au decis ei că cel mai bine e să dau la Liceul Teoretic „Ovidius“ (by the way, cel mai dur liceu din Constanţa), secţia Mate-Info, Info intensiv. Şi, cu toate rugile mele de-a nu intra în clasa aia… am intrat. Sunt aici de trei ani, nu excelez la nicio materie, iar ai mei încă au impresia că informatica îmi va prinde bine pe viitor. Mă rog, cine ştie, poate peste ceva ani arhitecţii vor avea nevoie de programare C++, mai ştii?

R.: Deci ai în cap să faci Arhitectura. De ce nu rămâi în Constanţa?
C.:
Facultăţile în Constanţa nu sunt prea lăudate şi şanse de-a face ceva aici încă din studenţie sunt foarte puţine, nimeni nu e interesat de valori sau copii talentaţi, suntem o adunătură de… oameni care îşi văd doar de afacerile sau vieţile lor. Apropo de ce-mi spunea profesorul meu de desen: „Gândeşte-te la lucrurile valoroase din alte oraşe importante: Clujul – Prima Universitate!, Timişoara, alt mare oraş de cultură, Bucureştiul – nici nu mai spun câte biserici are, câte muzee şi câtă cultură. Noi, constănţenii, ce avem? Avem Cazinoul…“ (n.r. – râde)

R.: Dar ai tăi cum sunt cu Arhitectura? De unde îmi ziceai că Arte nu te-au lăsat să faci…
C.:
Păi arhitectura e destul de aproape de ce fac ei, ei sunt ingineri constructori, eu devin arhitect… se leagă într-un fel. În general au o atitudine pozitivă faţă de ce fac eu cu desenul; mă ajută cu pregătiri, mă laudă când îmi iese câte o lucrare, nu sunt deloc contra ideii. Prima dată, acum câteva luni, le-am spus că dau la Universitatea de Arte în Bucureşti sau Cluj… La Design voiam, însă am ajuns şi eu la concluzia că dacă acolo nu reuşesc, chiar o să mor de foame după facultate. Aşa, la Arhitectură sunt mai multe şanse să intri, multe şanse să şi reuşeşti în domeniu şi să faci ceva mişto. Într-a 8-a şi a 9-a nu m-au luat în serios cu desenul, poate pentru că eram eu delăsător, poate pentru că voiau neapărat ca eu să devin altceva, chiar nu ştiu. Mereu îmi ziceau că mai bine las desenul ca un hobby şi am o carieră în alt domeniu. Dar e singurul lucru la care mă pricep! Şi, după doi ani de liceu şi-au dat şi ei seama că-i aşa.

R.: Bun, şi-n timpul ăsta ai făcut tricouri imprimate de tine pentru bani, ai făcut tablouri, postere desenate cu trupe, benzi desenate foarte bune, de curând ai zis că ai început să te regăseşti niţel în stilul Marvel, plus că mult timp ai dat graff-uri. Ce din toate astea e cel mai pe sufletul tău?
C.:
Sincer? Habar nu am. Am încercat de toate, de la graffiti la pictură, de la tricouri imprimate la desenul digital. Toate astea au ceva, ştii? Şi eu am faze şi faze, azi îmi place asta, mâine poate îmi place altceva! Azi poate desenez pe calculator, mâine probabil cu creionul pe o hârtie mototolită sau pe o pânză maaare. De curând, totuşi, am început să mă simt bine desenând comic-uri mici, în sketchbook. Îmi place să mă pieeerd în detalii, iar în comic-uri am o mie şi una de detalii în care pot să mă pierd!

R.: Ce poate să facă desenul dintr-o revoluţie?
C.:
Revoluţie prin desen? Oamenii s-au gândit la asta înainte, şi au şi făcut-o, în pictură prin mesaje subliminale, iar în graffiti prin distrugerea proprietăţii private. Revoluţia este o izbucnire împotriva a tot ce e prăfuit şi vechi, să spun, setea de ceva nou. O revoluţie prin desen, în ochii mei, este aducerea de ceva nou în faţa tuturor, să le ia ochii pur şi simplu, să uite de ei şi să nu le mai pese de treburile şi problemele zilnice, să le dai o speranţă că mai există lucruri mişto.

R.: Şi dacă unui puşti care-abia a făcut 15 ani nu-i dau ai lui voie să facă Arte, cum face?
C.:
Depinde cât de hotărâţi sunt ai lui să NU-l dea la Arte. Ar putea să se pună în fund şi să refuze să mai înveţe pentru tezele unice (n.r. – râde).

Recommended Articles

7 Comments

  1. F. dragut. 🙂
    Conceptia lui si viziunea asupra vietii si a studiului sunt, din punctul meu de vedere, admirabile.

  2. il ador:X foarte reusit interviul. Felicitari!

  3. Gabriel Flueraru

    Nu, cred, deci, nu cred… ce cauta c3tul1k aici?! =))

    1. I r epic that’s why.

  4. Sincer imi place ce ai lucrat si-ti urez bafta in viata si cariera!

    Sunt acum la facultate la Animatie si am inceput sa folosesc mult tableta grafica si sa desenez. Mi-ar fi fost de folos daca-mi luam tableta grafica de cand de abia aparusera in Romania si vedeam caricaturile si diversele comicuri facute la TV (parca Prima TV, nu mai tin minte exact). Este foarte utila si-ti permite sa te dezvolti creativ.

    De ce nu au vrut ai tai sa dai la liceul de Arte? Sunt cateva motive care le-as vedea eu la simplu privitor:
    1. La Arte gasesti multi prosti (din pacate e adevarat, cine nu poate la altceva, da la Arte), dar se asemenea gasesti si cativa oameni foarte talentati (dar nu toti, evident).
    2. Si eu am fost in liceul la Info Intensiv. Profesoara de Economie ne-a descris in clasa a11a ca find “squares”, ca asa sunt clasele de info intensiv din punctul ei de vedere, ceea ce este o mentalitate complet gresita din partea ei. Daca tu esti artist si ai o gandire “umana” este foarte bine, dar daca poti s-o combini si cu cea “logica” pe care o ai la info, este perfect.
    3. Nu stiu de tine, dar nu crezi ca poate la un moment dat simteai ca totul era banal sau devenea monoton daca aveai de facut toate astea (desenele, picturile, etc.) numai si numai pentru scoala?

    Din ce am vazut in portofoliul tau, exact domeniul pe care sunt eu la facultate ti s-ar potrivi. De ce? Pentru ca ai putea sa devii Concept Artist, ceea ce poate fi destul de fun.

    1. in sfarsit un coment care ma ajuta 😀
      mdea , cam la asta se gandeau si ai mei cand au zis sa nu dau la arte… totusi , imi e cam imposibil sa combin partea umana cu cea logica….
      si.. concept artist pot fi in timpul liber , o iau ca pe un hobby , iar arhitect de profesie 🙂

      1. Ma bucur ca te ajuta! Nu prea-mi place sa dau comenturi de genul “hop si eu pe-aici”.

        Poate se gandeau si ei asa, dar nu stiu daca-ti explicau de la nivelul tau. Imposibil nu este sa combini umanul cu realul. Eu am fost la Info Intensiv si mi-a placut si partea umana, artele ( personal m-am bazat mult de fotografie, dar am facut in principiu totul s-a invartit in jurul artei digitale pentru mine ). Acum sunt la un domeniu care le combina pe cele 2: Computer Animation and Special Effects.

        Concept artist si in timpul liber? Din pacate nicio firma nu te va baga in seama daca gandesti asa. De ce? Pentru ca “industria” (fie de film sau jocuri) nu cauta persoane care pur si simplu deseneaza si atat. In al doilea rand daca o sa te apuci de arhitectura, nu cred ca ti se va duce gandul la concept art.

        Doi din colegii mei de curs au pregatire de arhitectura (adica cursurile acelea de desen care le face majoritatea lumii in clasele a11a si a12a numai ca sa fie siguri ca vor intra la arhitectura). Unul a facut pregatirile acelea si a dat la facultate in UK ca mine. Acum foloseste ce-a invatat acolo la una din materiile noastre numita “Observational Drawing”. Celalalt a facut 1 an la Facultatea de Constructii de la Iasi si tot avea si desen de facut. Acum, la fel, isi foloseste skill-urile de la desen in alta parte. Chiar n-are importanta daca esti de pe real sau de pe uman pe domeniul asta.

        In fine… daca vrei, ia id meu de mess de la cineva de la Teen Press, si putem sa mai vorbim daca e.

        Succes!

Leave a Reply

Your email address will not be published.