Teen Press 
foto: arhiva personala
Doi prieteni liceeni s-au apucat mai în glumă, mai în serios de treabă prin 1998 şi uite-aşa s-a format Alternosfera, o trupă de rock alternativ din Republica Moldova formată din: Marcel Bostan, Marin Nicoară, Sergiu Aladin, Victor Coşparmac, Anatolii Pugaci. Au lansat şi ceva albume, au şi ceva de povestit:
R: Cum a decurs Alternosfera din ’98 până azi, cum aţi început ?
Marcel: Din dragostea față de muzică, în 1998 a apărut Alternosfera. Până la fondarea trupei, eram liceeni care cântau ocazional la seratele din școală și mai mult pentru plăcerea proprie.
R: De unde a venit numele „ Alternosfera“ ?
M: Eram în căutarea unui nume pentru formație, și eram în troleibus cu primul nostru basist, Dumitru Costin. Îmi doream ca denumirea să fie un cuvint nou, fara definiție, un cuvânt din afara DEX-ului. Alternosfera este o combinare din două cuvinte – Alternativ, nu ca stil de muzică, dar în calitate de concept și Sfera. Până la urmă, s-a adeverit a fi o combinare reușită căreia ulterior i-am dat sens. Acum, când spui Alternosfera ai o definiție – trupa din Republica Moldova cu următoarele piese și albume.
R: Dacă ar fi să faceţi un top a celor mai culminante momente prin care a trecut formaţia, care ar fi acela ?
M: Cred că fiecare pas pe care îl facem este un moment culminant. Dar dacă să trec în revistă momentele mai importante, primul ar fi atunci când trupa s-a mutat în garajul 511, prima sală de repetiții, locul unde am început experimentele noastre muzicale. Al doilea moment ar fi filmarea clipului „Wamintirile“. Cel de-al treilea, înregistrarea albumului „Visători cu plumb în ochi“ și decizia de a lua o pauză. Și în final ar fi tot ce se întâmplă cu noi acum, de fapt fiecare piesă scrisă este un punct culminant.
R: Cum era viaţa voastră prin liceu?
M: A fost vesel, sunt multe de povestit despre acea perioadă. Cred că fiecare iși are poveștile sale. Dacă aș scrie memorii, probabil aș avea nevoie de trei-patru volume pentru a relata toată experiența mea din clasa a 8-a pâna acum. În liceu făceam doar ceea ce mă interesa pe mine, nu acceptam să fac ceva ce mi se impunea. Profesorii mă considerau mereu un elev codaș, care ar fi bine să plece din liceu. Totodată nu pot spune că eram rebel, eram destul de liniștit. Trăiam în lumea mea micuță și imi era absolut indiferent cine și ce crede. Acum, uitându-mă înapoi, pot spune că subconștient întelegeam ce nu-mi convenea: eram obligat să fac lucuri pe care eu de altfel nu voiam sa le fac. Tot ce fac eu se întâmplă doar din placere și nu pentru că așa trebuie. Studiile sunt un lucru foarte bun de fapt, dar nu după modelul care era în Republica Moldova în anii ’90. La fel pot spune și despre universitate. Mi-au rămas în amintiri multe lucruri bune, frumoase, dar nu am fost nici pe departe cel mai exemplar student.
R: Mai e atmosfera de la concerte de acum cum era pe atunci?
M: Atmosfera de acum este mult mai bună fiindcă muzica noastră a pătruns mai adânc, publicul ne cunoaște piesele mult mai bine. Concertele au devenit mai incendiare și mult mai profesioniste, noi ca muzicieni am ridicat nivelul prestației în scenă. Acum zece ani concertele erau interesante dat fiind faptul că în acea perioadă învățam multe lucruri noi.
R: Ce-i lipseşte muzicii underground din Romania?
M: Nu cred că muzicii underground îi lipsește ceva. Sunt trupe de tot felul, pentru toate gusturile. Eu nu cunosc bine creația lor, o cunosc pe cea a trupelor mari și promovate cu care ne întâlnim în concerte sau festivaluri, dar impresia mea e că e bine, un mediu underground la fel ca în multe alte țări. Sunt trupe care îmi plac mai mult, altele mai puțin.
R: Ce vă „Uneşte“ dar vă şi „Desparte“ de Bucureşti, v-aţi gândit vreodată să vă stabiliţi aici ?
M: De București ne despart 480 de km și atât. Este un oraș în care noi lucrăm concerte și nu cred că o să ne schimbăm viza de reședință. Sunt prea multe lucruri care ne leagă de Chișinău. Chiar dacă într-o zi Republica Moldova se va integra în UE și vor disparea unele bariere, nu cred că vom pleca de aici. Părinții noștri sunt la Chișinău, iubitele noastre sunt la Chișinău, studioul, prietenii. Acesta este orașul care ne inspiră și sunt prea multe lucruri care ne fac să nu considerăm o eventuală mutare…
R: Cum a decurs turul „Epizodia“ şi care-i povestea albumului cu acelaşi nume?
M: Turneul a decurs destul de bine. Până acum am avut săli pline și un public receptiv care cânta împreună cu noi. Epizodia este al doilea disc din tripticul cu același titlu. Un album expres, lansat de Alternosfera, și care, în opinia noastră, este unul foarte reușit.
R: Cu ce trupe din afară, dacă s-ar ivi ocazia, aţi vrea să împărţiţi aceeaşi scenă?
M: Nu avem astfel de liste. În Alternosfera ascultăm multă muzică și diferită. Eu mi-aș dori concerte cu un public sănătos, receptiv, care apreciază ceea ce facem și care rămâne alături de noi, fiindcă publicul ne motivează să mergem înainte. Totodată țin să menționez că niciodată nu am facut un album cu scopul să placă publicului.
R: Ce planuri de viitor aveţi?
M: În primăvară cel mai proabil ca vom lansa următorul album si ne vom gândi dacă e timpul să mergem la odihnă.
