Rece ochi de mort

Rece de ochi mort

Rece de ochi mort

de Monica Buica – cititor

Ai plecat, unde te-ai dus?
M-ai lasat de izbelişte in aceasta lume crudă…
Acum, lacrimile mă inundă,
Stau si cuget… nu poţi fi readus!

Atingerea-ţi aspră, mâna mea fină ,
Cuprinse de un permanent zbucium,
Mergând pe acelaşi veşnic drum,
Cântecul nostru, insoţind în neştiinta.

Banca din lemn, aşteptând in tăcere
Noi- singuri, tristi sau viceversa,
Iarna sau vara, nu interesa
Tresărea liniştită la a noastră vedere.

Dar când judecatorul dă sentinţa,
Tot şi toate se supun la a sa vorbă;
Clipa nu-i nici pe departe dalbă,
Când umbra-ţi răpeşte fiinţa.

Universul meu de copil fuse distrus,
Iar visele, spulberate de crudul adevăr…
Conştientă şi cu al meu stavăr,
Inaintând cu un viitor sus pus.

Dar tu ai plecat… mă întreb, unde te-ai dus?

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *