Decaderea pe care o intretinem

Coltul Meu - Decaderea pe care o intretinem

de Răzvan Băltărețu – cititor
Sursa foto: >link<

Ceața se lasă mai apăsătoare, mai densă, ochii nu o pot răzbate, luminile se pierd doar în licăriri prin ea. Un om se întrevede în acest mediu cu iz de toamnă, călcând cu teamă la fiecare pas. Nămolul de pe jos îi încetinește mersul, până nu demult strada asfaltată îi era prietenă, acum a devenit dușmanul lui până la ușa casei. Gropile pline cu apă îi murdăresc pantalonii și pantofii, dar continuă să meargă, același drum în fiecare zi, plecarea o are dimineața în zori, iar venitul este seara, la răsărirea lunii.

Un câine scăpat se repede către el, un nou obstacol în drumul lui, nu-l vede la timp iar pantalonii omului cad pradă colților animalului. Un fir de sânge se prelinge pe pantofi, dar optimist ridică fruntea, “asta e, se poate întâmpla oricui”. Încă puțin până acasă. Începe drumul pietruit, mai demult era o șosea perfectă, acum doar o relicvă. Un pas greșit, alunecă pe-o piatră, cade, nămolul de jos nu îi este prielnic, paltonul și pantalonii sunt murdari, uzi, acum până acasă va simți pătrunzătorul frig al serii. Încearcă să se scuture, fără folos, este doar o încercare zadarnică. Gândul către casă îl încălzește însă.

Ușa se profilează, o lumină mică se vede în geam venită de la felinarul pe gas, electricitatea nu o mai are, becurile sunt doar de decor, prea pline de praf și de pânze de păianjen. Ușa e deschisă, nimeni nu intră, nu are ce să-i fure, cheia e de prisosință în mâna lui, dar o ține de dragul vremurilor trecute. Intră, închide ușa, care se rupe din balamale în urma lui, prăvălindu-se cu zgomot pe scara din fața ușii. Nici asta nu-l mai surprinde, merge către dormitor, se ghidează instinctiv prin penumbra camerei, doar Luna îi mai luminează pașii, cu lumina ei palidă. Felinarul s-a stins. Se lasă pe pat, se întinde și adoarme. Mâine este o nouă zi, același drum, doar vremurile tinereții îl mai alină acum, dar uită treptat tot mai mult din vechile momente.

Noi nu vrem Respect, și asta se vede, la lumină îl scoate Nimeni și Nimic, iar mocirla prin care trece în fiecare zi care pare banală cu toții o facem și-o întreținem.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.