Teen Press 
foto: Andreea Stoian – colaborator
„Visele mele se împlinesc când bat din palme sau când clipesc…“ Nu-i aşa? O să încerc să nu fac acest articol să sune gen: „Dragii mei, optimismul este o caracteristică ce nu ar trebui să ne lipsească…“ Nu! Să încercăm altfel! Când ai sperat ultima oară că vei lua 10 la info/latină/mate, că printr-o minune profa va fi atât de obosită încât nu va observa „micile“ tale greşeli? Dar, evident, speranţa moare ultima. Eu încă mai sper ca latina să fie scoasă din programa de la uman, dar, din câte se pare, acest lucru a rămas la stadiul de speranţă.
Mulţi oameni spun că atunci când privim „jumătatea plină a paharului“ reuşim să trecem peste anumite chestii mult mai uşor. Pe de o parte au şi ei dreptate, dar dacă nu vezi şi „jumătatea goală a paharului“, cum poţi încerca să-l umpli? Dar, să lasăm filosofia şi să ne vedem de gândurile noastre pozitive.
Putem să trăim ca şi cum am fi nişte îngeraşi, aşezaţi pe norişori pufoşi, în timp ce cântăm la harpă, sau putem trăi deprimaţi până în „străfundurile sufletului“. Again, it’s your choice! Dar tot e mai bine când suntem la mijloc, ne bucurăm de viaţă, de muzică, de vise, râdem când ar trebui să plângem. Dacă începi să „dai apă la şoricei“ când ar trebui să râzi din plin, atunci e ceva mai grav. Asta înseamnă că nivelul tău de „Think white!“ tocmai a intrat pe „frecvenţă neagră“.
În fond şi la urma urmei, sunt prea puţine lucruri ireparabile ca să începi să te plângi de nişte chestii mici. Cu cât regreţi mai mult, cu atât mai mult se va aplica zicala, un pic modificată: „O chestie naşpa nu vine niciodată singură.“ (pentru că „nenorocire“ sună prea tragic). Chiar mă gândesc, dacă „Think white!“ te ajută să vezi chestiile drăguţe, oare am putea spune: „Dacă lumea ar vedea zăpada din decembrie – ianuarie, nu şi-ar mai da seama de mocirla din februarie – martie“? Sincer, nu cred că se aplică şi aici.
Ideea este că, dacă vrem, putem să ne facem visele să se îndeplinească, nu neapărat când batem din palme sau când clipim, dar măcar atunci când ne dorim şi facem ceva în privinţa asta.
O să încerc să nu fac acest articol să sune gen: „Dragii mei, optimismul este o caracteristică ce nu ar trebui să ne lipsească…“ – si cum arata un articol de genul asta?
Buna! Pai, un articol in genul asta ar fi scris intr-un mod academic, probabil ar intra si in psihologie !
Orice articol care analizeaza starile noastre intra in psihologie, indirect dar intra. Deci ai vrut sa nu-l faci intr-un mod, dar l-ai facut intr-altul. Hm, cam de neinteles, eu cred ca nu inteleg, insa nu conteaza, il iau pe acesta ca atare. Ma leg de asta: “„O chestie naşpa nu vine niciodată singură.“ (pentru că „nenorocire“ sună prea tragic)” – nașpa suna ca la scara blocului, suna ca gasca de la colt. Mai bine formulai intr-un mod mai destept: O problema […]. Detaliile fac diferenta.
Si inca ceva, vad peste tot ideea asta: “visele sa se indeplineasca/ decide pentru tine”. A devenit o moda sau ce? De fapt sunt atat de logice ca imi vine greu sa cred ca un om cu intelect cel putin mediu nu ia in calcul sa-i fie bine.
Am cateva obiectii daca nu te superi 🙂
1. Partea cu naspa. Sincer, cred ca suna mai ok asa. De ce? Pentru ca nu este o exprimare pe care o vedem in ziare sau la televizor, este o exprimare dinspre si pentru tineret. Sau ma insel? Nu mai suntem TEENpress?
2. “Visele sa se indeplineasca/ decide pentru tine”.
Intr-advevar, “omul cu intelect cel putin mediu” se poate gandi la viitor, dar ce vrea sa zica partea cu “decide pentru tine” este pur si simplu daca vrei sa faci ceva in privinta asta. Unii oameni sunt prea incuiati sau doar prea indiferenti sa faca ceva cu privire la viitor. Nu toti vor / vrem sa ajungem capete de tara, poate unii se multumesc doar cu o viata modesta.
Buna! Partea cu “naspa” am ales-o pentru ca majoritatea celor care citesc atat acest articol, cat si celelalte, folosesc acest cuvant, iar eu consider ca te poti apropia foarte mult de cititor prin cuvintele pe care le alegi. Vorbind de cealalta nemultumire a ta, “daca vrem, putem sa ne facem visele sa se indeplineasca”, aici am vrut sa spun ca nu toata lumea e in stare sa-si asume anumite riscuri pentru a ajunge unde vrea, ci totul se rezuma doar la o dorinta si atat.