Editorial [fsn_row][fsn_column width=”12″ margin=”{#fsnquot;right#fsnquot;:#fsnquot;15px#fsnquot;}” font_size=”16px” column_style=”light”][fsn_text]
Ne-am prins -Instagramul este plin de #summerthrowbacks de vara asta. Da, toată lumea a fost cel puțin o dată la mare, da, v-am văzut distrându-vă la festival și da, Vama Veche e “neschimbată”. E normal, abia a început școala și parcă vrem toți să ne întoarcem în timp, poate doar câteva săptămâni, să mai gustăm puțin din elixirul dulce-acrișor care ne-a făcut vara perfectă.
Totuși, pentru că, uneori, pune stăpânire pe mine nostalgia și mă gândesc cu un dor nebun la clipele în care nu trebuia să mă stresez de teste sau că nu mi-am terminat tema la profa aia care pune 4, prefer să călătoresc puțin mai mult în timp la verile petrecute pe vremea când telefoanele încă aveau taste și Yahoo Messenger era mijlocul de comunicare cel mai în vogă-în mare parte pentru că era printre puținele de acel gen.
Evitând frazele clișeice de genul “pe vremea când eram eu copil”-pentru că probabil nu am prins toți “plăcerea” de a apăsa de 3 ori pe tasta 8 că să scriem litera “v”- o să încerc să vă pictez o imagine, clipa care, pentru mine, este cea mai importantă, care mă face să-mi doresc să pot opri timpul, măcar pentru încă o secundă de fericire pură.
Locația o alegeți voi, prietenii la fel. Aceștia stau în jurul vostru, e vreo 9-10 seara într-o zi din mijlocul verii, când deja vremea e mai rece și simțiți că lumea e a voastră, cineva și-a adus boxa portabilă și, în loc să cânte un artist actual, difuzoarele dansează pe un cântec vechi, pe care toată lumea îl știe, surprinzător, și cântă fiecare cum poate, mai mult simțind muzica. Nu stă nimeni pe telefon, ați uitat complet să puneți o poză pe Insta story pentru că sunteți prea ocupați nepăsându-vă de problemele personale, de stresul școlii și doar râdeți; un râs din acela nebun, sincer, care parcă nu se mai oprește, pe care numai voi între voi îl auziți, restul lumii dispare, spuneți glume și povestiți “amintiri din copilărie” de prin excursii sau ieșiri cu prietenii. Momentul acela, dacă îl aveți, înseamnă că ați avut cea mai frumoasă vară. Nu contează câte throwback-uri, câte poze și câte veri veți mai petrece în care e posibil să nu aveți “momentul” despre care vorbesc, dar, măcar o dată, în mijlocul verii, în jur de 9-10 seara, dacă ați simțit cu adevărat căldura prietenilor care vă înconjoară, în ciuda brizei ușoare, dacă v-ați permis să zâmbiți, să râdeți cu gura până la urechi și să uitați pentru o scurtă clipă de grijile care vă apăsau până în momentul acela unic, atunci v-ați ales cu un summer throwback care nu necesită hashtag.
Text si foto de Catrinel Bosoi
[/fsn_text][/fsn_column][/fsn_row]
