Teen Press 
foto: Ovidiu Udrescu – fotoreporter
Da, sunt sigur că mulţi dintre voi veţi citi revista pentru că se găseşte pe copertă un titlu gen „Libertatea“, însă trebuie să vă spun: „Ţeapă dragilor!“. Teen Press nu s-a apucat (încă) de ştiri de scandal – glumesc. Nici nu se va întâmpla asta.
Ne-am gândit că pentru începutul anului şcolar să abordăm o „treabă“, oarecum, des întâlnită în licee. S.E.X. (sau Sindromul Elevului Xerox, aşa cum ne place să îi zicem – insert „efect de turmă“ – here) este peste tot. De la vecinul care ascultă ultima manea apărută pe „Taraf TV“, până la colegul de bancă ce se îmbracă cu un tricou cu cranii, pentru că aşa a văzut că „se poartă“ în curtea şcolii. Desigur, toate astea sunt, probabil, chestii nevinovate, fiind luate fiecare în parte. Însă dacă stăm să ne gândim mai bine, „şit hapăns“. Nu, nu o iau pe arătură (încă). Mă gândeam la cum îşi distrug unii vieţile pentru că este la modă să bei un… „suc“ sau să fumezi, doar pentru că şi prietenii o fac. OK, nu-s eu vocea adevărului, iar toate astea par un clişeu fumat – dar nu aici e marea problemă!
Acum, uită-te în jurul tău. Numără persoanele care-ţi par asemănătoare. Elimină-i pe cei consideraţi „altfel“ şi o să-ţi dai seama că eşti o copie. Mai mult sau mai puţin. Sună dur această afirmaţie (oare?). Tu te consideri unic în felul tău, iar ceilalţi te copiază. Hai să-ţi zic o chestie: poate că nu eşti aşa de unic!
Mereu auzi termenul de „fake“. De multe ori te mândreşti în faţa prietenilor din faţa blocului sau pe drumul de la şcoală înspre casă că ai mai făcut mişto de câţiva „xerocşi“. Faza nasoală este că poate şi ei te văd pe tine la fel.
Ca să o scurtez, „mişcările de turmă“ sunt peste tot, însă poate că e cel mai evident în clase. Cu riscul de a fi penalizat, vreau să adresez o întrebare retorică profesorilor de peste tot. De ce cultivaţi egalizarea tuturor şi întoarcerea lor în „marea masă“? V-am băgat în ceaţă nu? Să vă dau un exemplu: avem „elevul model şi special“ văzut bine de toţi; normal că îl avem şi pe cel „neînţeles“, căruia nu îi e frică să-şi apere ideile, indiferent de repercursiuni. Mereu acestuia din urmă îi va fi dat drept exemplu elevul „special“. Câţi dintre cei mai mari oameni ai istoriei au respectat regulile? Faceţi un mic calcul… Ei bine? 🙂 Da, la asta mă gândeam şi eu.
Vă vorbeam de cei „altfel“, originali – le puteţi spune – care nu-s întotdeauna văzuţi bine de restul. Cum ar fi fără ei oare? Să adauge un pic de culoare lumii ăsteia banale. Probabil că am fi cu toţii un fel aparte de chinezi bătrâni înrădăcinaţi în rutină (la şcoală şi nu numai).
În final, vreau să lansez un strigăt către toţi cei care nu vor să fie integraţi în marea masă a celor care sunt acolo în spate şi fac totul ca la carte (în viziunea unora). Afirmaţi-vă! Nu mă înţelegeţi greşit, nu confundaţi originalitatea şi valorile personale cu un fel de anarhie. Însă ar trebui să meditaţi totuşi la ideea de originalitate.
Până atunci, trebuie să vă urez un călduros „welcome back to school“ şi spuneţi NU efectului de turmă – nu puneţi abrevierea din titlu aici. Nu de alta, dar ar suna foarte nasol :-). Be smart, be original!
