Ratiune si Gandire

de Diana Popa – redactor
foto: Ana Diaconu – fotoreporter

Aţi observat vreodată cât de extremistă este lumea? Există numai alb sau negru, da sau nu. Singura asemănare între extremişti e faptul că nu le place nici în ruptul capului să facă vreun compromis. „My way or the highway“. Oameni buni, treziţi-vă! Mai sunt şi nuanţe de gri pe lumea asta. Nu putem fi identici. E imposibil să ne placă tuturor aceleaşi lucruri. Eu nu-mi bat joc de X sau de Y pentru că pictează sau cântă sau, din contră, nu poate să facă Z lucru. Nu îl face mai prost decât cel care ştie sau care face altceva.

„Poate, dar nu vrea.“
Bun, şi? Dacă nu vrea să facă ceva, e prea puţin probabil că cineva îi va schimba forţat părerea. Nu înseamnă că e mai prost dacă nu vrea să facă un lucru care pe el îl interesează puţin spre deloc. Sfaturile rămân sfaturi atâta timp cât există libertatea de a le accepta sau nu. Dacă ea dispare, sfaturile devin ordine, chiar dacă intenţia iniţială este bună. Poţi oricând să faci rău cu forţa, bine însă, niciodată. Dacă vrei să te ia lumea în serios, nu are rost să critici persoanele care nu sunt de acord cu tine sau care decid să nu accepte sfaturile tale. Lasă liberul arbitru al fiecăruia să-şi joace rolul. Fiecare dintre noi are valori, abilităţi, visuri unice pe care nimeni nu ni le poate lua şi pe care nimeni nu ar trebui să ni le critice.

Critica nu face decât să îndepărteze persoana vizată de critic, oricât de constructiv ar vrea criticul să pară. Unele lurcruri pur şi simplu nu se pot schimba. Şi chiar şi aşa, schimbarea la un om nu se face prin a jigni deliberat fiecare mişcare a lui. Schimbarea, prin simpla sa definiţie, presupune timp şi voinţă.

Nu putem să pocnim din degete şi să ne aşteptăm ca lumea să ne cadă la picioare. Respectul se câştigă greu, uneori niciodată, şi trebuie început prin a-i respecta pe ceilalţi aşa cum sunt pentru a fi la rândul nostru respectaţi.