Teen Press 
Boris Vian este un cunoscut scriitor francez din secolul XX. Autorul, fiind preocupat de diversitate şi pasionându-l numeroase domenii, nu s-a limitat la titlul de scriitor şi şi-a încercat norocul în inginerie, în domeniul invenţiilor şi chiar şi în cel muzical.
Atmosfera colecţiei sale de nuvele, „Blues pentru o pisică neagră“ sau „Les Fourmies“, este şi ea una muzicală, alertă chiar, care uneori îţi mai trasmite câte un fior de spaimă sau un chicotit scurt, urmat de vreo exclamaţie de genul „Uite, frate, ce i-a dat ăstuia prin cap! Ar trebui să fii nebun să scrii aşa ceva!“. Eu n-aş zice nebun, ci doar cu o imaginaţie întunecată şi puţin bolnavă.
„Blues pentru o pisică neagră“ este titlul sub care se găsesc 11 nuvele cât se poate de sadice, dar într-un fel ciudat amuzante şi de fiecare dată surprinzătoare. Fiecare povestire te introduce la început într-o atmosferă caldă sau obişnuită şi te face să îţi doreşti un singur lucru: să se întâmple ceva! Decorul este de obicei simplu: un dormitor, un compartiment de tren sau o toaletă. Nu te-ai aştepta nicio clipă ca ceva sinistru sau morbid să se întâmple acolo, nu?
Puţin plictisitoare şi banale, la început nu stârnesc niciun interes. Dacă ai răgaz, în schimb, să treci de primele pagini, merită din plin citită din scoarţă în scoarţă.
În timp ce citeam cartea, îmi cântau în minte, fără să vreau, ritmuri de dark cabaret şi îmi doream, relaxată, dar oarecum curioasă şi nerăbdătoare să aflu mai repede sfârşitul fiecărei poveşti: Cine a murit de data asta? Cine a ucis? Cum a ucis? De ce s-a sinucis? ş.a.m.d.
Lectură plăcută!
Hehe, colectia Cotidianul. 😀 Foarte bune cartile.