Teen Press 
foto: Ioana Muntean – seminarist foto
E, nu zău!
La asta ar trebui să se mai gândească oricine se declară un înfocat apărător al câinilor comunitari ce au terorizat oraşele şi au devenit din ce în ce mai mult o problemă presantă. Cu fiecare nou caz de om desfigurat/ omorât/ atacat, în cel mai bun caz, de haite periculoase şi înfometate, se adună „mai marii“ şi ţin şedinţe de câte două-trei ore, în care singura concluzie la care ajung este că „sunt şi ei suflete“.
După care timpul trece, apele se liniştesc, oamenii sunt muşcaţi, dar nu omorîţi, aşa că nimeni nu bagă de seamă, iar problema intră din nou într-un con de umbră, din care nu o va mai scoate decât probabil un alt scandal la fel de mare sau şi mai mare, după care iar toată lumea o să uite, iar ciclul se va repeta.
Omul nu este Dumnezeu ca să ia vieţi după bunul plac. Dar este şi mai condamnabil să pui viaţa unui animal mai presus de viaţa unui om. Nu le poţi cere autorităţilor să ia măsuri pe termen lung, sau alternative în privinţa unei chestiuni ce nu ar trebui să constituie o problemă, în contextul în care nivelul de trai este tot mai scăzut, starea per total a cetăţenilor este aproape de clacare, iar criticile internaţionale tot mai vehemente. Şi da, prezenţa câinilor vagabonzi pe străzi este un indicator de civilizaţie şi de securitate al acelui stat. O ţară ce permite prezenţa lor nu dovedeşte decât că nu dă nici doi lei pe siguranţa cetăţeanului. Şi nici castrarea lor şi apoi eliberarea pe străzi nu este o soluţie. Poate nu se vor mai înmulţi şi numărul lor va scădea în mod natural. Dar, până scade, atacurile vor continua.
Deci investiţiile în această direcţie sunt inutile. De fapt, nici nu pot purta numele de investiţii, pentru că asta ar însemna ca, mai devreme sau mai târziu, statul să aibă ceva de câştigat de pe urma lor, ceea ce nu se va întâmpla niciodată. Nu este ca învăţământul sau sănătatea, ai căror produşi de reacţie sunt o societate educată şi sănătoasă, deci aptă de muncă. Sunt pur şi simplu bani aruncaţi de pomană, bani care nu se vor mai întoarce, care nu aduc niciun profit şi care nu vor fi niciodată suficienţi că să acopere nevoile sau să rezolve problema.
Nu-i poţi spune unei mame căreia copilul i-a fost omorât de o haită de câini că aceştia „sunt şi ei suflete“.
Chiar bun, e o plăcere lectura unor astfel de articole inteligent așezate.
Dragii mei, eu vă înţeleg punctul de vedere, dar nu reuşesc sa înţeleg de ce priviţi această problema dintr-un unghi din care imaginea se vede doar parţial.
Nu este bine şi nu este corect ca într-o societate de secol 21 să existe cazuri de copii sfâşiaţi de câini, cu asta sunt de acord. Dar nici să fie exterminaţi sute de mii de câini nevinovaţi, pentru ca doi-trei dintre ei sunt o ameninţare, nu e corect. Aşa ca haideţi sa privim lucrurile puţin mai de la distanţă sa le vedem în întregime.
Câinii comunitari sunt o problemă la nivel de ţară, o problemă a întregii societăţi. Iar aceste probleme trebuiesc rezolvate din banii colectaţi de stat şi trebuiesc rezolvate ca într-o ţară civilizată, de secol 21, nu în maniera epocii de piatră, adica omorând orice fiinţă care ne deranjează. Eu cred ca soluţia ieftina si mai la îndemâna este uciderea câinilor fără stăpân, dar dacă judecăm doar pe criteriul acesta atunci…avem o problemă. Rromi, mai bine zis ţiganii, sunt şi ei o problema a societăţii, membrii acestei minorităţi etnice atacă mai des şi fac mai mult rău decât fac câinii, haideţi aşadar să procedăm si cu ei după acelaşi criteriu: decât să cheltuim sume considerabile pentru rezolvarea problemei într-un mod civilizat, mai bine să-i exterminăm pentru că e mai simplu. Apoi să trecem eventual la secuii din cele trei judeţe pentru că ne enervează că vor autonomie ( nu prea înţelegem ce-i cu toată treaba asta, dar nici nu ne interesează, mai bine-i exterminăm decât să ne batem capul), apoi să exterminăm vecinii care ne deranjează fiecare cu câte ceva şi să ne mângâiem pe burtă satisfăcuţi că am rezolvat problemele într-un mod civilizat.
Sau haideţi să ne comportam ca fiind realmente homo sapiens sapiens şi să procedăm ca în ţările cu adevărat civilizate. Să dăm legi şi să le aplicăm. Să fie toţi câinii adunaţi şi sterilizaţi, cei agresivi să fie eutanasiaţi iar cei sterilizaţi şi blânzi sa fie eliberaţi, apoi toţi câinii care au stăpân sa fie înregistraţi şi amendaţi, dar drastic, cu sume de bani fabuloase, dacă mai abanonează puii. Asta deoarece ei sunt vinovaţi de existenţa câinilor fără stăpân. Cei care ţin câini si din comoditate nu-şi duc câinii la sterilizat, dar nici sa păstreze puii nu sunt dispuşi.
Credeţi că animaluţele de pe străzi au crescut în copacii de prin parcuri? Nu dragii mei, sunt descendenţii altor câini şi chiar dacă pe moment s-ar rezolva problema omorând sute de mii de fiinţe nevinovate, peste doi ani m fii exact unde suntem acum: iar s-ar umple străzile de câini abandonaţi. Îi omorâm din nou? De ce? E mai uşor să luăm vieţi decât să dăm şi să aplicăm nişte legi?