Munca de bocanc

de Cristiana Gheorghe – colaborator
foto: Ion Mateş – seminarist foto

Munca istovitoare, greoaie şi interminabilă este descrisă de ani ca fiind „muncă de câine“. Se consideră, din motive neînţelese de mine, că acest animal pe care noi îl numim „cel mai bun prieten al omului“ ar fi creatura cea mai solicitată a momentului. Şi totuşi, sunt singura care observă eroarea? Câinele este, după mine, printre cele mai răsfăţate animale din toate timpurile. Cu blana lui pufoasă şi multicoloră a cucerit inimile multor pământeni ce nu-şi mai pot imagina viaţa fără el.

Aş vrea să pun în discuţie soarta unui apropiat prieten al nostru, care suferă înmiit şi nu primeşte nici un pic de recunoştintă. Vorbesc, desigur, despre bocanc. V-aţi gândit vreodată cât are de cărat bietul articol de încălţăminte zilnic, mai ales în zilele friguroase, când este indispensabil?

Nu, desigur că nu v-a trecut prin minte. Să vă luminez! Bocancul este apăsat aproape zilnic de aproximativ 90 de kilograme, valoare considerată greutatea medie a unui om. În comparaţie cu greutatea acestui „pantof“, ce nu are mai mult de 3 kilograme, aş putea spune că asistăm la un caz de tortură gravă. Nici atunci când o persoană trebuie să ducă în cârcă o altă persoană nu trece prin atâta agonie şi să ne amintim că bocancul nu are muşchi care să-i diminueze chinul.

Nu sunteţi convinşi încă? Atunci să ne gândim şi la condiţiile în care trebuie să muncească bocancul. Făcând parte din categoria încălţămintei de iarnă, este fabricat, de obicei, din piele şi blăniţă, ideale pentru a ţine cald picioarelor omului. Ideale, desigur, pentru a-l feri pe om de zăpadă, ger, ploaie şi pietre. Cine îndură toate aceste obstacole? Cine merge mai departe şi nu se dă nici un pas înapoi? Chiar trebuie să vă mai spun? Bocancul are o viaţă grea, mult mai grea decât tovarăşul câine care nu este călcat în picioare, la propriu, de stăpânul iubitor şi nu-şi murdăreşte blana în zilele cu vreme nefavorabilă.

Până aici, cred că v-am convins că expresia „muncă de câine“ este total greşit folosită în contextul în care apare de obicei şi că ar trebui ori să dispară, ori să fie înlocuită de „muncă de bocanc“, un termen mult mai rezonabil.

Şi totuşi, nu aş vrea ca acest articol să schimbe doar o expresie, ci şi părerea voastră despre dragul bocanc. Ar fi plăcut să cred că acum, după ce aţi realizat ce viaţă mizeră duce amicul nostru, veţi avea mai mare grijă de el. Poate că acum veţi călca mai atent pe talpa lui obosită şi veţi ocoli bălţile şi pietrele ascuţite. Ca să vă revanşaţi pentru greşelile din trecut sugerez masarea cu cremă pentru pantofi până la curăţare. De asemenea, ar trebui să-i oferiţi şi un culcuş mai confortabil prietenului care nu vă latră când îl enervaţi, nu fuge când îl certaţi şi nu zice nici pâs când îl munciţi „ca un câine“.

Până data viitoare, vă las cu bocancii voştrii cu tot!