Cum se pune eticheta de bestseller?

Un titlu plictisitor și un subiect pe care parcă l-ai mai citit de 3 ori. Cu toate acestea, e un New York Times bestseller și doar din acest motiv ai luat cartea de pe rafturile din Cărturești. Apoi ai ajuns acasă, ai pus-o pe raft și ai uitat cel mai probabil de ea (sau dacă ai reușit să o citești, tot ai uitat de ea, căci nu a fost în niciun fel memorabilă). Dar te-ai gândit vreodată care sunt criteriile care fac dintr-o carte obișnuită un bestseller?

În primul rând, trebuie să facă bine în Statele Unite. De ce doar acolo? Pentru că mai toate listele de specialitate sunt americane și se referă strict la ceea ce se vinde acolo. Acum poate nu e o surpriză de ce majoritatea cărților cu ștampila de bestseller aparțin unor autori din State și sunt scrise în limba engleză.

În al doilea rând, trebuie să se vândă bine, dar nu chiar. Ce înseamnă asta? Majoritatea listelor de specialitate iau în considerație doar vânzările făcute într-o perioadă scurtă de timp (în jur de o săptămână) și doar de la anumite magazine. Deci, să zicem că eu public o carte și sunt în competiție cu un alt autor pentru lista New York Times bestseller. Cartea mea vinde în jur de o mie de exemplare săptămânal timp de două luni. Adversarul meu publică și el cartea lui care în prima săptămână vinde patru mii de exemplare, însă în următoarele săptămâni nu reușește să adune decât trei mii de copii vândute. Peste două luni tragem linie și vedem că eu am vândut opt mii de cărți, iar contracandidatul meu doar șapte. Totuși, când mă duc să caut pe site-ul The New York Times constat că nu cartea mea a ajuns pe listă, ci cartea adversarului meu, și asta doar datorită primei săptămâni de vânzări semnificativ mai mari decât ale mele. Să luăm un alt exemplu: avem cartea A și cartea B. Aceste cărți sunt cumpărate amândouă într-un număr de cinci mii de copii în prima săptămână, însă doar una reușește să se claseze în topul New York Times. Care e motivul? Simplu, cartea A a fost cumpărată din marile distribuitoare de cărți din America, ale căror vânzări sunt solicitate de marile publicații, pe când cartea B s-a vândut mai mult în magazine independente, a căror influență asupra listelor nu există.

Apoi, trebuie să fie publicată într-una din cele 5 mari edituri americane: Penguin, Hachette Book Group, Harper Collins, Simon and Schuster și Macmillan. Dacă nu reușește să își publice cărțile într-una din aceste edituri, un autor realist ar trebui să renunțe la ideea că poate publica un „bestseller”. Situația e și mai gravă dacă acea carte face parte dintr-un gen care nu e romance sau horror. Atunci, chiar și cu o mare editură în spate e greu să ajungi pe liste, pentru că aparent, subiectivismul intră și el în calcul, iar listele de specialitate apreciază mai mult o sperietură bună decât un fantasy.

Acum să tragem o concluzie: un bestseller trebuie să vândă bine doar în Statele Unite, în prima săptămână de la publicație și doar în magazinele mari, să fie publicată de o mare editură și să aparțină fie genurilor romance, fie horror. Putem spune așadar, că valoarea unei cărți nu stă în titlul ei de bestseller? Este adevărat că poate avea acel quelque chose ce trezește un interes de moment, dar asta nu înseamnă neapărat că e o operă literară.

Text: Cristina Mantu

Ilustrație: Ioana Nistor

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.