In cautarea detal!!lor

de Alexandru Tudosoiu – redactor
foto: Marius Stoian – colaborator foto

„Era în decembrie, în tren. Mergeam cu nişte prieteni la plimbare. Peisajele se derulau prin faţa mea ca… Mă simţeam… Deodată, în visarea mea, o văd pe ea. Era chiar lângă noi şi, totuşi, nu o observasem până atunci. Părea să fie tot ce-mi doream. Era… şi…, atât de… Doamne, cum m-am simţit atunci: …“.

Sec, ha? Parcă lipseşte ceva, nu vi se pare? Ce să lipsească, ce să lipsească? Culoare? Mărime, formă? Timp, spaţiu poate? Detalii? Ah, da! Detaliile…

V-aţi imaginat vreodată cum ar fi viaţa fără detalii? Începeţi prin a vă imagina totul fără culoare, să fie totul gri, alb şi negru. Un peisaj demn de filmele vechi cu detectivi, n-am ce zice. Scoateţi din ecuaţie timpul şi spaţiul, sunteţi undeva şi cândva. Sunteţi pe o câmpie. În faţă aveţi un copac şi pe fata frumoasă la care vă gândiţi zi şi noapte. Frunze gri agăţate de crengi gri, care pornesc dintr-o scoarţă gri. Ochii fetei sunt gri, pe o faţă de un gri deschis şi păr negru. Fără detalii, copacul nu ar avea frunze, ar fi doar o coroană gri aşezată pe un băţ. Iar fata, biata fată, ar avea o faţă rotundă, cu ochi şi gură în cel mai bun caz, iar corpul din beţe, unele mai groase, unele mai subţiri. Aş putea pune pariu că nu v-ar plăcea să trăiţi într-un desen animat prost desenat.

Detaliile sunt peste tot în jurul nostru. Oriunde te uiţi, oricât de mari, oricât de mici, ele sunt acolo. Şi, totuşi, în foarte puţine cazuri, ne dăm seama de asta. O fi vina epocii, a generaţiei, a umanităţii, dar noi nu mai putem observa micile sau marile lucruri care ne fac viaţa aşa cum este. Ne-am obişnuit să luăm lucrurile ca pe un întreg mare şi uniform. La ce mă refer prin asta? Imaginaţi-vă un ghiozdan. Gata? Are 15 buzunare, e roşu cu picăţele bej şi gri, este rupt un pic pe margine? Nu… E gri, cu un singur buzunar mare, cu eternele două bretele.

Este înspăimântător câte detalii putem să ratăm în fiecare secundă. Trăim într-o frumoasă ignoranţă. Când ni se pare că am văzut o schimbare ne şi liniştim: avem ochi buni, observăm micile amănunte. Dar pe celelalte 20 de transformări de ce le-am pierdut pe drum?

Să vă dau un exemplu care o să vă pună pe gânduri. Întâlniţi-vă cu o persoană pe care o cunoaşteţi de o viaţă, pe cineva pe care credeţi că-l cunoaşteţi cu adevărat: mamă, tată, iubit(ă), bunic(ă) etc. Oricine este bun. Acum uitaţi-vă pentru 20 de secunde la faţa lui. Observaţi fiecare detaliu, fiecare cută sau rid sau zâmbet sau imperfecţiune, fiecare geană sau sprânceană, curbura nasului, buzele, fruntea. Priviţi-l în linişte. Gata? Puneţi cap la cap fiecare mic detaliu şi mai priviţi-l o dată. Parcă e diferit de cum îl ştiaţi, nu?