Nu inteleg barurile de lux

nu inteleg barurile de lux

nu inteleg barurile de lux

de Arina Lazăr – redactor
foto: Cătălina Cosma – seminarist foto

Sunt unul din acei oameni; când îmi place să merg într-un loc şi mai ales dacă am cunoscut persoane mişto, apăi merg acolo până mă plictisesc de tot. Sunt un om statornic din punctul ăsta de vedere. Dacă m-am simţit foarte bine într-un bar de mai multe ori, atunci merg acolo în fiecare zi, uneori şi câte un an întreg. În felul ăsta am ajuns de-a casei în mai multe locuri şi am cunoscut multă lume, am prins pene de curent, am ajutat la curăţenie şi am cunoscut mulţi barmani de treabă. Barurile au farmecul lor când le frecventezi şi începi să ştii rostul lucrurilor.

Deci, frecventez locuri diverse şi neprevăzute din Bucureşti şi de asta am voie să spun – nu ştiu de ce există baruri de lux în care să mergi ziua. Ştiu ce îmi place mie de la un bar şi de asta îmi dau cu părerea; şi pe lângă asta sunt curioasă ce caută lumea când merge să bea?

Mie îmi place să fie ieftin – punctul de referinţă pe care mi l-am pus este o bere. Dacă o bere costă mai mult de 5 lei, atunci pub-ul nu mai e ieftin. Nu e scump, dacă nu trece de 7 lei, dar intră în categoria locurilor unde mă duc din an în Paşte. Într-un pub normal, pentru clasa muncitoare, o bere e în jur de 5 lei. Şi o să vedeţi că restul băuturilor sunt direct proporţionale cu preţul berii. De asta e un punct de referinţă. Cafenelele sunt mai scumpe; şi ceainăriile, pentru că ele trebuie să fie fancy. Îmi place să mă „simț“ gagică mişto dacă mă duc să beau o cafea, dar dacă mă duc într-un bar vreau să mă simt bine.

Pe lângă asta, îmi place când atmosfera nu e de restaurant; eu mă mai duc şi singură să beau un ceai şi să citesc o carte. Îmi place când mă întâlnesc cu alţi oameni. Pentru mine, locul ideal e unde lumea poate să stea cu picioarele pe masă şi unde cunoşti barmanii, pentru că sunt simpatici. Îmi plac locurile cu bun-simţ, dar nu îmi place să vină să mă servească cineva la masă – mie îmi place să mă duc să-mi iau singură de la bar. Pentru că în locurile fără chelneri sunt barmani mai faini şi mai prietenoşi. Nu e un argument logic, dar am constatat. Poate pentru că interacţionezi mai mult cu ei. E unul din cele mai mişto lucruri, să intri în bar şi să-i saluţi.

Îmi place să dansez. Şi de asta nu îmi place să se uite cineva urât la mine – pentru că nu dansez ca să agăţ, ci ca să dansez. Întelegeţi ce zic? Îmi place să danseze lumea prost în jurul meu, pentru că atunci îţi dai seama dacă cineva se simte bine sau nu. La fel e şi la karaoke.

Mie îmi place să pice curentul, să trebuiască să vină cineva să îmi ţină uşa la baie, să nu fie şerveţele, să nu fie apă caldă, îmi place când barmanii zic sincer „A fost o petrecere aseară şi nu mai avem de băut.“ După părerea mea, afacerea cu un bar ar trebui făcută din plăcere. Şi ca să fii barman ar trebui să îţi placă la nebunie. Şi când îţi place la nebunie, automat şi atmosfera din locul respectiv e mai faină. Nu? Dacă locul e fancy, eu nu mă simt în largul meu. Pentru că, în ultimă instanţă, în cluburile de noapte pot să înţeleg că mai ai o rochie de seară în care te îmbraci frumos, dar într-un bar de zi, după părerea mea, nu-şi au locul lucrurile de genul ăsta. Acum sunt chiar interesată să văd cine ce vrea de la un pub.

Recommended Articles

2 Comments

  1. Nu-i deloc fericit aleasă formula “cluburi de noapte”, dar probabil că tu știi la ce te-ai referit. Ce caută lumea când merge să bea? E o întrebare cam grea, dar probabil – nu știu dacă zic bine – vor să bea. Dar e doar vaga mea impresie.

  2. Esti o idealista grava

Leave a Reply

Your email address will not be published.