Moravuri de secol XXI

de Livia-Beatrice Popa – redactor
foto: Marius Stoian – colaborator foto permanent

Fiecare epocă are cusurul ei. De cele mai multe ori, acesta este chiar omul. Omul reuşeşte să distrugă tot ce acumulează. Un blestem parcă s-a abătut asupra lui, ca el să meargă în „cealaltă epocă“ aşa cum a venit, cu nimic.

Istoria este cel mai puternic argument. Vezi Roma, care a căzut în mrejele desfrânării, ajungând până la pierzanie. Statele comuniste, care odată cu înfrângerea lanţurilor, au trebuit să o ia de la zero şi să reconstruiască ceea ce înainte era al lor. Ceea ce este important, dar trist, din păcate, este că nu învăţăm din greşeli. Lumea renaşte după fiecare lovitură politică, economică, socială. Reuşeşte să se refacă şi să ajungă la acelaşi punct din care a pierdut controlul, ba chiar mai departe. Dar cu ce folos? Un al Treilea Război Mondial sigur se va produce. Dacă nu asta, un alt Hitler se va găsi să se autoproclame împărat peste tot. Poate va veni chiar un Antichrist care va uni religiile în una singură, provocând nemulţumire şi un alt război între culte.

Ajunşi la un nivel de dezvoltare ridicat, din toate punctele de vedere, cum este cel din zilele noastre, suntem de asemenea responsabili pentru un nivel de inteligenţă mai mare decât cel al predecesorilor noştri. Odată cu inteligenţa vine şi viclenia. Dacă la acest lucru adăugăm şi setea de putere şi de bani, avem reţeta de succes a manipulării în masă.

Aţi auzit cu siguranţă de „sfârşitul lumii“. Acest sfârşit al lumii are mai multe… sfârşituri. Este în 2012, când câinele se va uni cu pisica şi vor cuceri lumea; ba nu, este în 2450, pentru că am văzut în cafeaua de dimineaţă şi pentru că am citit calendarul maiaşilor invers. Nu v-aţi gândit să-l citiţi invers. Vedeţi? De fapt, cred că a fost ieri.

Da, toate aceste speculaţii sunt cele mai penibile, dar, în acelaşi timp, cele mai de succes. Se hrănesc cu frica oamenilor. Oamenii vor fi întotdeauna înspăimântaţi de aşa ceva, iar ei vor şti să profite mult şi bine de pe urma acestei temeri. Cui nu i se zbârleşte părul când aude: „Mai ai doar un an de trăit“?! O să vă miraţi câţi oameni înghit acest lucru. Din aceeaşi categorie face parte şi mersul la doctor cu punguliţa. Toată lumea ţine la sănătatea lui, iar omul are impresia că, dacă merge cu plicul sau punga, va primi un medicament miraculos care îl va face invincibil. Victmele acestui şantaj psihologic sunt bătrânii, care prind o oarecare paranoia spre sfârşitul vieţii şi-şi petrec ultimele zile mai mult în vizită la spital.

Superficialitatea este la ordinea zilei. Pe orice program de televiziune te uiţi vezi aceleaşi discuţii de tabloide. Dar acest lucru nu mai este de mult ceva nou. Întreaga societate ar putea fi caracterizată prin „Ştirile de la ora 17“. Doar acolo poţi să vezi ştirea „Un bărbat şi-a ucis fiica“, iar apoi, prezentatorul zâmbăreţ, spunând „Sute de oameni pe plajă, profită de vremea frumoasă“. Doar într-o societate degradată poţi să vezi „Şi-a făcut Cioacă nevoile…?“ sau că Simona Senzual a fost prinsă în parc, în ipostaze indecente. Iar lumea se uită la aşa ceva, lumea se uită la penibil, pentru că lumea are nevoie să râdă de celălalt şi să zică „Se poate şi mai rău, eu nu sunt aşa!“. Pentru că oamenilor le place să se amuze de prostia altora sau de necazurile lor. Îi face să se simtă bine. Îi face să se simtă bine?! Da, ăsta este morav de secol XXI, secol în care sensul de prietenie se reduce la Facebook, în care relaţiile familiale se expun pe ecran sau în stradă, în care divorţul Columbenilor ajunge la ştiri (!). Între toate acestea, unde îşi mai au locul spiritualitatea, conştiinţa, simţul penibilului, dorinţa de bine. Acestea sunt doar câteva semnale de alarmă care anunţă o ascensiune nefericită spre… nimic.

Poate Nostradamus a prezis el sfârşitul lumii, dar tot Caragiale rămâne eroul care a prezis tipologia cetăţeanului turmentat care va lovi pământul, începând cu… începutul lumii.