Teen Press 
foto: Roxana Leocovici – fotoreporter
Dacă îţi spun „Ia cu pâine!“, sper că nu te vei întreba dacă să fie graham, de secară, albă, cu seminţe, cu ciocolată sau cu stafide. Ceea ce voi încuraja eu mai încolo poate fi considerat „lame“, „dorky“ etc., dar este ceva ce eu consider chiar mişto.
Înainte să încep „să te înnebunesc cu nebuniile mele“, aminteşte-ţi care a fost ultima carte citită! Nu lua în calcul şi „Bravo!“ sau „Cool Girl“, pentru că… FYI (For Your Information), astea nu sunt cărţi! Gândeşte-te la o carte care te-a marcat atât de tare, încât n-ai mai vrut s-o laşi deoparte, ai fi citit-o la nesfârşit. Dacă asta nu s-a întâmplat încă, din cauza faptului că nu te simţeai atras(ă) de cărţi, să ştii că a venit vremea să încerci şi tu! Dacă te uiţi puţin în jurul tău, ai să vezi o masă de oameni, lipsiţi de inspiraţe, fără idei, căutând un sprijin.
În ziua de azi, majoritatea oamenilor îi citează pe scriitori, oameni de ştiinţă, persoane care au avut ceva de spus, persoane care la rândul lor s-au inspirat din spusele altora ş.a.m.d. Ideea este că aşa te poţi simţi „mai puţin paralel“ cu ceea ce se vorbeşte în jurul tău, dar în acelaşi timp, cine ştie, poate vei ajunge să fii citat! Iar dacă eşti printre cei care nu scapă cartea din mână, până ce n-au citit şi ultima propoziţie, nu te speria, ştiu cum e!
Când eram în clasa a III-a, am citit prima mea carte: „Amintiri din copilărie“ şi partea nasoală este că am ajuns în clasa a X-a şi încă o mai citesc (conform programei şcolare!). Adevărul e că majoritatea cărţilor din programă sunt chiar OK, dar în fond şi la urma urmei, fiecare preferă un autor sau un gen anume. Fie că-ţi place Charlotte Brönte, Victor Hugo, Mircea Eliade, sau preferi L.J. Smith (tipa cu vampirii), Agatha Christie sau Giorgio Faletti – important este că-ţi pui creieraşul în funcţiune şi nu-l laşi să amorţească.
Eu, dacă aş putea, aş citi de dimineaţă până seara numai romane poliţiste, gen thriller, sau cum îi mai zic eu: „puzzle“. Genul de carte care, după primul capitol, te face să te întrebi: „Oare cine-i criminalul?“, dar răspunsul va fi unul la care nici nu te aştepti! Da… e nebunie curată şi se manifestă la unele persoane (Pick me! Pick me!).
Ca o mică-mare concluzie (care de fapt nu e concluzie), îţi urez spor la treabă şi sper s-auzim de tine mai încolo!
Eu scriu, nu citesc, iar pentru a scrie nu am nevoie sa citesc. A, ca am mari lacune in gandire, posibil, dar nu are neaparat legatura ganditul cu cititul, sau scrisul cu cititul.
Apreciez ca e un manifest pentru citit, dar nu covingator sa faci pe cineva sa citeasca. Si stai linistita, nimeni nu se sperie pentru ca este atras de carte astfel incat sa n-o lase din mana.
Am si eu o intrebare, daca nu citesti, de unde te culturalizezi?[stiu ca nu am pus “cum”, ci “de unde”; are alt sens]. De unde iti extragi informatiile necesare formarii unei gandiri potrivite societatii actuale si potrivita statutului ce pretindem ca l-am atins, acela de humanoid terran? Cum reusesti sa fi apt pentru o privire de ansamblu a vietii si a celorlalte elemente fundamentale existentei? Din documentare? Iti trebuie engleza sau subtitrare; in ambele cazuri trebuie sa citesti.
Nu, nu ai nevoie de carti, dar trebuie sa refac o formulare. Citesc, dar am atins o extrema, necititul, tocmai pentru a putea naste o dezbatere, sa vad ce argument gaseste autoarea articolului. Acum, de ce am zis ca “scriu, nu citesc”. Desigur ca citim, in orice zi avem nevoie sa citim, dar prin “citit” eu ma refeream la carti. Si prin discutii te poti culturaliza, prin luat parte la dezbateri, prin vizite in locuri de unde te culturalizezi. Tu spui, in teorie, ca nu mi-as dezvolta partea analitica a gandirii. De acord, dar daca ma pasioneaza matematica, si fara sa citesc reusesc sa gandesc intr-un mod analitic. Si ma refeream si la cititul de ziare, reviste, bloguri. Dar neincluzand cititul de carti.
Si gandeste-te, ca tema pentru acasa, la urmatoarea situatie: carti sunt fantezie, a autorului, prezentata intr-un mod cat mai aproape de ce exista in realitate. Nu ai imaginatie pentru asa ceva? Dezvolta limbajul, dar literatura este fantezie, imaginatie, dezvoltare de lumi inspirate din realitate. Putina atentie in jur si imaginatie si nu ti-ai putea crea astfel de lucruri?
@ Razvan… nu ai cum sa iei parte la dezbateri fara sa ai o cultura 🙂 Fara sa fi citit ceva in prealabil. Fac dezbateri academice de ceva vreme, si stiu cu ce se mananca 🙂
Ai nevoie de carti pentru a-ti imbogati vocabularul, pentru a-ti forma un stil [mai ales ca tu esti “jurnalist”], pentru a-ti omora ochii cu ceva, pentru divertisment. Orice lectura e buna, e mai buna decat nimic 🙂
Nu sunt nici jurnalist, nici “jurnalist”. Sunt doar un elev, inca elev, apoi om, caruia ii place sa scrie. Ce faci tu, adica debate-urile din scoala, sunt dragute, cand le faci in acel cadru. Mai greu este sa aplici ce faci acolo in viata de zi cu zi, dar deja discutia aluneca in alta directie. Eu mi-am incheiat prezentarea punctului de vedere, ne mai reintalnim la alte articole.
depinde si de ce carti se vorbeste, pentru ca sunt unele in scoli pe care ni le impun si care sunt plictisitoare, insa altele:X sunt cu lipici:X nici la wc nu te induri sa te desparti de ele;)):X
frumos articolul:X
Da, exista carti in programa scolara care sunt relativ plictisitoare, dar ceea ce conteaza, in final, e ceea ce-ti place sa citesti. O carte din programa, parca o termini mai repede cand stii ca “asteapta la rand” o carte de care intr-adevar “nici la wc nu te induri sa te desparti” de ea. :):):)
Sunt plictisitoare pentru ca sunt impuse. Dar ca sa critici trebuie sa cunosti, sau macar sa ai o idee. Sincer, nu stiu ce e mai plictisitor, Bacovia – sau alti poeti, romancieri romani – sau J.K. Rowling cu ale ei romane stupide. Sau este mai plictisitor Preda fata de Coelho? Unele sunt comerciale, altele sunt literatura, Coelho cred ca stii deja unde este, ca si Hertha Muller sau Llosa.
Nici la WC nu ma despart de “Amurg”, nu prea mai am hartie de cand cu criza, asa ca improvizez :)).
Nu este vorba ca sunt plictisitoare…multe generatii le-au citit si nu au patit nimic; nu au adormit din cauza subiectului romanului. Este vorba de faptul ca iti este impus. Eu spre exemplu iubesc romanele politiste si cartile de actiune, in general; sau cartile ce au un subiect care din punctul meu de vedere este captivant. Dar asta nu inseamna ca trebuiesa il citeasca toti prietenii mei, doar pentru ca mi-a placut mie. De asemenea, imi poate placea stilul scriitorului, modul sau de a descrie ori povesti.
Pe langa asta. mie nu imi plac dragutele carti “pentru scoala” din clasa aIIIa-aIVa, de cand a trebuit sa citesc “Fat Frumos”. De ce? Nu pentru ca este neaparat plictisitor, ci pentru ca este impus. Si eu nu suport lucrurile impuse; citesc dar nu trebuie sa imi si placa.
oricum razvan-dheus-..criticul site-ului asta cu pretentii neimaginabil de mari ca mai presus nici nu citeste dupa cum declara…nu a ai raspus replicii de-a 2 a lui P.S.F.’s photo art
Acum raspund, chiar nu mi-am dat seama ca am omis-o. Nu urmaresc articolul zilnic sa vad comentariile, iar mail nu am primit. Si ca raspuns pentru tine, daca exagerez in anumite situatii, doar ca sa vad ce raspunde autorul, nu inseamna ca si fac ce spun in exagerare. Citesc mult, imi plac cartile, dar extremele nasc idei, deci necititul, cand tot rostul articolului era sa citim. Sper ca m-am facut inteles.
In primul rand, imi cer scuze ca nu v-am raspuns pana acum, dar nu prea imi verific SPAM-ul. Vad ca a luat nastere aici o dezbatere in toata regula. Razvan, daca citesti sau nu, sau daca pe tine te-a afectat criza asa de tare incat folosesti cartile pe post de hartie igienica, este problema ta! Ceea ce voiam sa subliniez in articol era faptul ca lumea citeste sau ar trebui sa citeasca dupa preferinte, iar preferintele lor n-ar trebui sa fie atat de criticate. Sunt de acord cu P.S.F.`s photo art, iar la tine, Razvan, simt o mica eschivare. Nu-i asa ca este usor sa afirmi ceva, iar apoi sa te scuzi cu voiam “sa vad ce raspunde autorul”? Dar, in fond si la urma urmei, este parerea ta si ti-o respect. Multam!
Iti raspund cu privire la “eschivare”. Un singur argument: daca nu as citi, nu cred ca as putea avea un astfel de limbaj. Astfel ca tragi singura concluzia.
Un astfel de limbaj si cam degeaba….Imi pare rau [chiar imi pare] ca trebuie sa iti spun, dar esti ipocrit. De ce? De ce acuza astfel? Iti voi explica in urmatoarele randuri. Singur ai tastat faptul ca “daca exagerez in anumite situatii, doar ca sa vad ce raspunde autorul, nu inseamna ca si fac ce spun in exagerare.” => ca esti ipocrit. Da, putin teatru pentru a atrage asupra ta raspunsul dorit. Catalogarea drept ipocrit este una dintre consecinte.
Si inca ceva, te uiti mai intai la tine, la ideile tale si la apogeurile tale in diverse categori? Le treci prin filtrul gandirii tale rationale? Oferi tot ce este mai bun din tine inainte sa ii judeci, critici sau/si sfatuiesti pe ceilalti? Daca doar aceste critici si articole, review-uri sunt apogeul tau ca jurnalist si ca scriitor obiectiv, prieteneste te sfatuiesc sa faci o revizie asupra ta, sa stai si sa te privesti obiectiv din nou. Imi pare rau daca sunt mai aspra sau mai rautacioasa, dar rabdarea mea ca om are limite.
Asta e ca PR-ul, la modul “uita-te la tine, inainte sa te uiti la altii”. Daca ne-am uita la noi toata viata, mereu am gasi ceva sa criticam. Astfel ca ne uitam si la cei din jur, dar ce este impotriva a ce cred ei este critica. Nu, este doar opinie personala. Nu vrei ca oamenii sa-si expuna opinia?
Desigur ca esti de acord cu cei care iti dau dreptate, asta as face si eu, mi-as crea grupul meu care m-ar adula. Ciudat e ca nu aflu parerea ta despre articol, privindu-l retrospectiv, la a doua, a treia citire.
Sunt de acord cu cei care sustin aceeasi idee, este normal! Sincer, nu inteleg rostul afirmatiei tale, deoarace nimeni nu aduleaza pe nimeni, ci doar isi exprima parerea. Se pare ca nu-ti priesc deloc opiniile care nu coincid cu ale tale. Din moment ce eu am scris articolul, am incercat sa-l scriu cat mai bine posibil. Consider ca se incadreaza bine in tiparele unei reviste de si pentru liceeni, asa ca imi pare rau sa te dezamagesc daca te asteptai la un articol mai pompos.