Interviu Cezar Boghina

de Mirona Crăciun – redactor
foto: Ion Mateş – colaborator foto

Cezar Boghină, actor şi profesor de actorie, ne povesteşte despre experienţele şi trăirile sale ca artist de teatru şi film.

R: Ce sau cine v-a îndrumat spre această carieră şi cum v-aţi hotărât să vă dedicaţi întreaga viaţă scenei?
C: O întâmplare, deşi eu cred că nimic nu este întâmplător. Un prieten de-al meu era foarte pasionat de actorie şi m-a invitat să văd un spectacol. În momentul în care am văzut scena, jocul în sine, s-a produs o revelaţie. Şi aşa m-am virusat.

R: Mereu, la cursurile de actorie pe care le predaţi, vorbiţi despre „arta actorului”. Ce este ea de fapt?
C: Pentru mine, actoria nu este o meserie, ci este menirea mea. Nu ai cum să treci prin această îndeletnicire fără a avea pasiune pentru ea.

R: Preferaţi ipostaza de actor sau de profesor de actorie?
C: Sunt două ispite şi se completează una pe cealaltă. Totul a început pe vremea când eram student în anul 3 la UNATC. Jucam într-o piesa la teatrul Cassandra, iar după spectacol, un profesor m-a rugat să vin să lucrez cu elevii lui.

R: Cum v-a marcat experienţa „Liceenii in alertă”?
C: A fost extraordinar. Eram student în anul I la UNATC. Mergeam spre facultate cu un coleg şi, pe Magheru, am văzut un afiş pe care scria „PRESELECŢIE”. I-am zis colegului că aş vrea să particip şi, un timp mai târziu, eram ales din 400 de participanţi pentru rolul din „Liceenii”. Domnul Sergiu Nicolaescu m-a invitat apoi la dumnealui acasă. Aveam foarte mari emoţii, mai multe chiar decât la preselecţii. Decizia sa a fost cea finală. Deşi a fost primul film la care am participat, am avut onoarea să joc alături de maestrul Gh. Dinică, doamna Tamara Buciuceanu, M. Constantin, Oana Sârbu şi mulţi alţii.

R: În ce gen cinematografic v-aţi încadra cel mai bine?
C: Gen…(zâmbind) Filmul de valoare. Eu consider că indiferent de actul artistic, el trebuie să aibă un mesaj, să comunice ceva. Suntem bombardaţi cu foarte multe acte artistice de tip kitsch, fără valoare.

R: Cum s-a produs „revoluţia actoriei” pentru dumneavoastră_
C: Eu când eram adolescent, îmi doream foarte mult să fac teatru, să cânt, dar pe noi ne obligau să cântăm partidul. Mi-am jurat că dacă vreodată se va schimba sistemul voi face asta pentru adolescentul din mine. Nu e nimic mai important decât să faci ceea ce îţi place.

R: Sunt mulţi adolescenţi care spun că le-ar plăcea să practice actoria, dar cred că nu au talent. Ce le recomandaţi?
C: Dacă vor să facă ceva să o facă! Desigur, sunt multe persoane care se nasc cu astfel de veleităţi, iar talentul lor este vizibil. Însă nu spune nimeni că talentul nu se poate dobândi, mulţi actori au pornit de la zero.

R: Aveţi un sfat pentru cei care au de gând să înceapă vreun curs de actorie?
C: Un sfat ar fi să îşi dorească mai mult decât monotonie şi să iasă din triunghiul casă, şcoală, disctracţie. Cu cât îşi doresc mai mult de la viaţă, cu atât pot obţine mai mult.