Poate vi se pare uşor să mergeţi cu autobuzul. Adică, la naiba, trebuie să urci, să stai, să cobori, right? Şi, totuşi, există multe secrete în această artă (căci este o artă!). Multe subtilităţi zac ascunse departe de privirea şcolarilor începători sau a adolescenţilor ignoranţi. Mulţi adversari stau la pândă, adversari trecuţi de prima tinereţe, pregătiţi să-şi pună în funcţiune proteza pentru a omorî neuroni, sau adversari pasivi, care trebuie însă ocoliţi prin orice mijloace. Dacă tu ai probleme sau vrei să-ţi înlesneşti călătoria din fiecare zi, râmăi cu mine în dezvăluirea misterelor elucidate în ani de observaţie pasivă.
Începând cu începutul începuturilor, înainte să vă încercaţi norocul în cursa destinului cu transportul în comun, trebuie să ştiţi că bătrânii sunt cei mai mari duşmani ai voştri! Aveţi grijă! Chiar dacă poate nu mai au toţi dinţii, încă sunt în stare să muşte cu putere din starea voastră de calm şi linişte, zen cu toată lumea.
La început, sfaturi de urcare: niciodată prin faţă. E spaţiu îngust, iar bătrânii o să fie mereu pe locurile din faţă de tot, la pândă – nu merită riscul. În spate este loc, dar puţin spaţiu de desfăşurare şi staţionare, iar riscaţi să fiţi luaţi la întrebări ucigătoare de inamicii staţionaţi pe dorsale. Uşile din mijloc! Cel mai bun loc de intrare în zona de vânătoare. A se observa în weekend-urile călduroase de vară şirurile de bătrâni aliniaţi pe de-o parte şi de alta a uşilor, având nevoie de existenţa barelor ajutătoare pentru ascensiunea în vehicul. Dacă eşti norocos destul, ţi se lasă un culoar între ei şi poţi urca liniştit cu o doză de dexteritate.
Ai intrat!
În cazul în care, Doamne-fereşte-Dumnezeul-bătrânilor, să fii obosit sau să-ţi fie rău, urmează ritualul de alegere a scaunului ce ţi-a fost predestinat. Never ever, nu lua scaunele din partea central-stânga, cele cu un singur loc, numai dacă ai chef de ceartă. Locurile cele mai bune sunt cele orientate în sensul opus de mers (pentru nu-ştiu-care-motiv, bătrânii ameţesc repede. E în avantajul tău!) şi care presupun cel puţin o persoană între tine şi un alt pretendent. De asemenea, un loc sigur este cel din spate de tot, în colţ. Dacă ai mult de mers, nici Satana nu te mai poate scoate de acolo!
Tip-uri diverse: căştile în urechi sunt mereu o metodă de protecţie. Chiar dacă nu ai chef de muzică, puneţi-le! Îţi dă o oportunitate crucială în ignorarea remarcilor care nu-ţi convin. „Scuzaţi, nu v-am auzit“ este mereu o replică bună, dacă nu ai unde să mai fugi. Măsoară mereu din ochi vârsta majoritară: dacă sunt de-o bătrâneţe egală cu a ta, simte-te bine – îţi permiţi să te iei la vorbe cu atacatori cu şanse mari de izbândă. Dacă sunt bătrâni – renunţă politicos, nu ai şanse.
Acestea sunt câteva dintre cele mai importante metode de supravieţuire în cazurile extreme cu autobuzul. Restul misterelor vă invit să le descoperiţi singuri sau, de ce nu, să mai împărtăşiţi şi cu subsemnatul!