Gabriel Ban 
foto portret: Oana Ştefănescu – seminarist foto
Dacă citiţi acest editorial doar pentru faptul că pe copertă apare scris undeva „S.E.X.“ alături de o tipă, atunci experimentul nostru a avut succes. Ediţia asta nu vorbeşte aboslut deloc despre sex, aşa cum poate aţi fi crezut. „S.E.X.“ este doar un mic tertip al nostru, pentru a vedea cît de mult „Sindromul Elevului Xerox“ v-a „contaminat“, dacă pot spune aşa. Mai exact, „Sindromul Elevului Xerox“ vrea să fie o sintagmă pentru orice poate fi catalogat ca efect de turmă în materie de stil vestimentar, muzical, de atitudine, gândire şi, de ce nu, de percepere a ceea ce înseamnă sexul în concepţia generaţiei de acum. Dacă sexul e „la modă“, cum se tot zice, iar voi aţi fost interesaţi de aceast număr al revistei numai datorită copertei, pot deduce că şi voi faceţi parte din generaţia „S.E.X.“ a zilelor noastre, că vă lăsaţi duşi de val după prima chestie populară, fashionable, „trendy“. Ah, nu! Nu vreau să vă judec în vreun fel. Nicidecum aşa ceva. Nu îmi permit să judec pe nimeni din jurul meu, căci aşa ceva nu ar fi deloc just. Doar am simţit nevoia să punctez acest lucru, să vă reliefez un principiu folosind această metodă şireată.
Despre unicitate sau copy-paste veţi găsi subiecte destule în paginile următoare. Nu ar mai avea rost ca şi eu să fac o polologhie asupra ideii de orginial versus copie. Pot deja considera că scopul editorialului meu a fost atins în primele rînduri, explicîndu-vă acest acronim regăsit pe coperta revistei noastre.
Cred că Generaţia S.E.X. nu vă include doar pe voi, liceenii de azi. Prin anii ’90 se vorbea, ţin minte bine, de Generaţia Pro. Din generaţia asta pot considera că am făcut şi eu parte, pe val fiind la vremea aia trupe precum A.S.I.A., Bamby, Genius, Andre and so on şi ţoale şi atitudini care le imitau fanatic. Mai înainte de „Alo! Generaţia Pro?“, auzisem de pe la părinţi că existase şi o Generaţie în blugi. Motto-ul era unul limpede şi unitar: „Te salut generaţie-n adidaşi, te salut generaţie în blugi!“, iar folk-ul şi celebrul Cenaclu Flacăra erau emblemele acelor ani.
Desigur, în orice val al oricărei generaţii nu toţi tinerii făceau parte din „turmă“. Au existat şi individualisme sau anumite expresii ale vreunei forme de original, care mergeau dinadins în contra curentului mainstream.
Timpurile au trecut, generaţiile s-au tot schimbat. Însă, un singur lucru mi se pare că este identic, că se tot copiază de sute de ani la nesfîrşit: faptul că fiecare generaţie copiază în interiorul ei anumite modele de urmat, faptul că fiecare generaţie de liceeni, în felul ei, a fost şi va fi o Generaţie S.E.X.
