Ce poti face pentru CV-ul tau: Voluntariat

de Laura Zadunaischi – redactor
foto: Maria Chiorean – colaborator foto

Nu vreau să fac morală, dar trebuie să munciţi încă de pe acum, ca să câştigaţi teren pe piaţa de muncă mai târziu. Voluntariatul este cea mai bună metodă de a a-ţi testa capacităţile şi de a fura, cum s-ar zice, meserie de la cei avizaţi. În România a început să ia amploare fenomenul în ultima vreme, deşi mult timp a stat în umbră. Prima conferinţă tematică din 2011 a Comisiei Europene pe tema Anul European al Voluntariatului, a fost dedicată recunoaşterii voluntariatului individual şi social.

CV-ul nu este doar o hârtie care ia ochii cu recomandări din partea profesorilor, CV-ul este ceea ce faci în mod concret şi voluntar. Mă citesc câţiva boboci acum, cred că i-am bulversat. Sunt studentă la facultate, poate se explică gândurile ce m-au luat pe dinainte. Când eram boboacă nici eu nu mă gândeam la ce o să fac după ce termin liceul, era deplasat să fac asta, mă bucuram de moment.

Mi-au trebuit aproape 4 ani ca să decid pe ce vreau să mă axez. În prag de Bac, încercam să separ mazărea de linte, să aleg o facultate şi un profil. Tocmai pentru că voiam să aleg ceva ce îmi place şi la care mă descurc, am lăsat-o pe ultima sută de metri.

Pe baza a ceea ce am realizat ca voluntar, am deliberat profilul facultăţii. Am început să fac voluntariat încă din clasa a 11-a şi asta mă ajută în prezent.

Prin metoda asta nu doar înveţi, dar şi practici. Evoluezi treptat, fără să ţi se dea o notă de umplutură şi fără să pleci cu creierul terci, cum se întâmplă la liceu. Fără tocit, fără efectul de turmă şi fără „nu se poate“. Astea sunt condiţiile.

Benevol, merită să aplici şi să te dezvolţi într-un anumit domeniu, independent de o sursă materială. De ce? Pentru că nimeni nu te învaţă practic ce trebuie să faci după ce eşti angajat. Ca tânăr, fără experienţă profesională, nu te ia nimeni în serios. Şi ca să scapi de ştampila de pe frunte de „imbecil cu diplomă“, trebuie să lucrezi din timp la asta. Voluntariatul realizat încă din liceu este o soluţie.

În ultima vreme e comun sistemul: am terminat o facultate, am diplomă, mă angajez unde apuc. Da, faci asta din compromis, că altfel mori lefter, nu o să ajungi din prima acolo unde doreşti, dar poţi să avansezi. E păcat atunci când rămânem blocaţi pe holul de aşteptare, din comoditate. Cauza poate fi şi lipsa unei experienţe câştigate în timp. Am realizat după o vreme că e mai sănătos să faci ceva cu simţire şi cu puţin mai mult efort, pe lângă ceea ce este mecanic şi la capacităţi standard.

Dacă ai o pilă, sigur se poate diminua efortul. Dar cum nu toată lumea are… În plus, satisfacţia nu va fi niciodată aceeaşi. Să te uiţi în urmă la chefliul care plimba cafele şi trăgea xerox-uri şi să te vezi, mai târziu, într-o funcţie câştigată datorită ţie, pe asta nu ţi-o vinde nimeni! Simţi gândurile şi gândeşti sentimentele, ca să citez o profesoară din facultate, adică realizezi ceva cu pasiune şi din proprie iniţiativă.