Teen Press 
foto: Roxana Leocovici – fotoreporter
Punctul este originea a ceva sau doar aşteptarea unui nou început? – este o întrebare la care nu mulţi s-au gândit.
Aşa că, astăzi, m-am hotărât să scriu despre un lucru abstract, fără sens… sau unul minor, dar atât de important în vieţile noastre, ale tuturor: punctul 🙂
Câţi dintre voi v-aţi gândit la ce înseamnă punctul? La originea lui? Cu toţii suntem ca nişte puncte în planul imens al vieţii; la fel şi sufletele fiecăruia dintre noi reprezintă doar nişte puncte pe lângă celelalte care zburdă – fericite sau nu – unele pe lângă altele. Eu cred că punctul este originea a tot ceea ce facem… spre exemplu, acoperişul unei perpendiculare îndreptate spre tine. Teoretic, punctul este acea urmă minusculă lăsată pe o coală de hârtie de un cărbune ce odată poate a fost un falnic stejar care ascundea cu umbra sa măreaţă iubirea a doi tineri îndrăgostiţi. Punctul este începutul a ceva… al unei drepte spre infinit, al unei propoziţii, al unui desen sau al unei conversaţii.
Dar, pe lângă toate acestea, poate reprezenta şi sfârşitul. Un cuvânt şi o operă de artă se termină tot într-un punct. La fel se sfârşeşte şi viaţa unui om uitat de lume, o boală grea şi un izvor răsărit din munţi sau un zâmbet plin de optimism.
Cum ţi se pare? Originea lucrurilor…? Amară? Da, este… precum stricăciunea unui măr odată roşu. Sărată? Puţin numai, ca lacrima ce a şters încet cuvântul care nu şi-a mai găsit loc pe-aici; acel cuvânt fără sens. Dar este şi dulce… dulce precum curcubeul apărut după ploaie, ca recuperarea după un accident, precum dimineaţa de după întunericul nopţii de care unora le este frică. Dulce precum un zâmbet plin de căldură apărut pe faţa unei persoane triste, ca iubirea în flăcări ce se zbate în inimi sau ca prima ninsoare.
Dar fără toate acestea: ploaie, boală, teamă, tristeţe, singurătate, oare am mai simţi noi gustul curcubeului?
Ops! Ma depaseste faza cu ” acoperişul unei perpendiculare îndreptate spre tine. “. Si mai e ceva: punctul nu e NICIODATA inceputul unei propozitii, ci, din contra, marcheaza finalul unei propozitii.
In sfarsit, nu stiu daca m-am lamurit eu, (dar ca sa punem punctul pe J), de aici inteleg ca originea lucrurilor e mai mult dulce decat amara sau sarata.
Oricum, bravo, Piscu, nu pune punct aici, continua!:*
@Casandra: Punctul este intotudeauna inceputul unei propozitii. Cuvantul incepe, asa cum se si termina, intr-un punct. E ORIGINEA. 🙂
Pana la urma, fiecare percepe in ce fel vrea mesajul articolului. Cenusiu sau nu, poti sa il interpretezi cum vrei.
Pacat de curcubeul multicolor din poza, pe langa un articol atat de cenusiu.
Ma Razvan! Am citit pe acest site multe articole interesante, unde fiecare autor se exprima liber, ne dezvaluie opinii personale si de da idei de care ne putem folosi si care ne ajuta…orcum scopul acestui site si in general al acestei comunitati este de a da sansa unor liceeni, aflati la varsta la care au cele mai traznite idei, sa ne impartaseasca viziunea lor asupra anumitor lucruri, sa ne faca sa-i intelegem ( eu vorbesc in cunostiinta de cauza pentru ca-mi doresc acelasi lucru) si totodata sa ne regasim in ceea ce scriu ei. Pur si simplu nu inteleg care este scopul tau si ce cauti pe acesti site si de ce naiba iti pierzi timpul sa citesti articolele daca tu nu te regasesti in ele, le critici, te dezgusta…macar de ai da si tu argumente, nu sa scrii ” CE CACAT!” cum ai lasat comentariu la un alt articol…daca chiar vrei sa fi folositor argumenteaza-ti opiniile ca sa poata fi luate in mod constructiv de ex : ” articolu asta e de cacat, pentru ca X, deoarece Y, in concluzie Z…Deja m-am saturat sa citesc articole si comentarii in care oamenii chiar remarca lucruri interesante si tu sa vii cu un comentariu stupid, prostesc…apropo frumos articolul si a io viziune foarte buna alexandra
Eu sunt de acord cu razvan, e baiat deshtept!!!
(ah, iar am uitat sa modific numele)
Toţi aţi scris despre puncte… şi totuşi cine a apǎrut înainte, gǎina sau oul? :))
Felicitǎri Roxana, pentru fotografie! Este foarte frumoasǎ.
Am auzit asta de atatea ori:) si raspunsul este “gaina”, ea a aparut prima.
Eu cred ca mai intai a fost cocosul. Dar nu era un cocos oricum. Cum organele inca nu se individualizasera, el era un cocos hermafrodit, astfel incat s-a fecundat singur si apoi a ouat. Din acel ou a iesit gaina, pe care apoi cocosul a fecundat-o si a iesit mai departe inca o gaina.
Raspunsul arfi ca prima data a fost cocosul. Dar daca ne facem dubii intre ou si gaina, oul a fost primul intrucat gaina a iesit din oul facut de cocos.
Logic, nu?
Nu cred. Daca e sa o luam asa, intre gaina si ou, tu alegi oul, pentru ca din el a iesit gaina. Atunci, oul de unde a iesit?
Daca te uiti in Biblie (:)), ai sa vezi ca spune ca Dumnezeu a creat la inceput pasarile si animalele si mai apoi omul, prin animale intelegand si gaina si cocos si maimuta s.a.m.d. . Ma intelegi? Deci, din fecundarea gainii cu acel cocos a iesit un ou, care a crescut si tot asa.
🙂 Asta e opinia mea.
Ok, mi-ati luat-o inainte. Asta trebuia sa dezbat eu, in articolul meu!!:))
(off topic: Irina Bratan, ca s-a inmultit nr. de Irine de pe site 🙂 )
Opinia mea e ca teoria chibritului e depasita. Chiar asa rau va plictisiti incat desfaceti pe-ndelete aceasta dilema veche care cel mult prinde la un copil? Simplu, primul a fost dinozaurul, deci desigur, oul. Ah, chiar trebuie niste cercetatori britanici pentru tot. A, stati, chiar au abordat problema asta.
Dude, nu inteleg ce te ambalezi asa! E opinia ta si-atat. Daca ne plictisim, e problema noastra, dar vad ca tu esti cel mai plictisit si daca tu nu accepti ca un lucru e adevarat, asta nu inseamna ca trebuie sa il respingi si sa impui celorlalti parerea ta. OK?
Dude, ma-ntelegi, nu-i ok, ca okay e cand e ok, dar acum nu e okay, dude. Esti din peisaj, draga don’soara, pacat ca tu ai scapat in decor. Dude, ma-ntelegi?
In primul rand, nu ma cunosti personal ca sa imi spui “draga don’soara” si in al doilea rand nu esti mai mare ca mine ca sa mi te adresezi cu apelativul acesta. Am o varsta, “dude”, la care imi dau seama unde ma aflu, in peisaj sau in afara lui, si sunt destul de matura ca sa nu ma bag acolo nu imi este acceptata prezenta, ceea ce observ ca tu nu poti realiza. Daca vrei sa te certi cu cineva, cauta-ti in alta parte.
Daca a pornit de la opinie, este articolul meu si il scriu din ce perspectiva vreau! Si la ideea cu oul sau gaina, trebuie mai intati sa te gandesti inainte sa postezi ceva.
O putem tine asa luni intregi, eu ti-am raspuns cu aceeasi moneda la al tau “dude”. Nu ne tragem de arici impreuna, macar pastreaza aceste apelative pentru tine. Succes, ne vedem la urmatorul articol.
Cred ca e cazul sa terminati. Eu va cunosc pe amandoi ( pe tine, Alexandra, lasa-ma sa-ti spun Piscu ca nu degeaba am fost colege 8 ani :*). Sunt total de acord cu ce ziceti voi. Daca asa vrei tu Piscu sa scrii, nu ai decat, iar pentru Razvan : eu agreez parerile tale, chiar daca sunt acide, eu le iau ca pe niste sfaturi constructive pentru ca ascult toate criticile. Consider ca acestea, rautacioase sau nu, imi pot fi de folos la un moment dat. Apoi, parca ceea ce spune razvan ma face sa simt ca nu am scris de pomana.
Oricum, mult succes Piscu in ceea ce faci la Teen Press, si tie Razvan in proiectele tale! 🙂
@ Florina: iti multumesc pentru apreciere si ma bucur ca exista persoane care mai inteleg mesajele articolelor:-)
Care articole?
@Ayumi: Articole in general.
@Casandra: Da, normal ca iti dau voie sa-mi spui Piscu(:*) si multumesc pentru sfaturi!:-)
In rest, no comment.
🙂 Multumesc inca o data si iti doresc si tie mult
succes si realizari, Casandra:*
Ma, Razvane, tu supremul Razvan din coltu strazii, de la tanti Floarea dupa usa, nu ti s-a luat sa tot critici persoanele[si nu articolul in sine] tot timpul. Ok, am inteles, ai avut probleme cu Teen Press, da’ GATA!, omu` mai si termina. M-am saturat sa dau peste un articol bun, si mai jos sa apara comentariul tau numai cu critici, nimic important de spus, sau argumente care sa-ti valorifice ideea. PUNCT si gata, termina.