(Don’t) let it snow!

Don't_let_it_snow-Stoian Andreea-colaborator_foto_teen_press

de Irina Brătan – colaborator
foto: Andreea Stoian – colaborator foto

Ninsoare. Zăpadă. Sărbători. Pentru mine sună perfect! Îmi amintesc că a venit perioada sărbătorilor, a cadourilor şi a petrecerilor: Sf. (adică Moş) Nicolae, Crăciunuuul şi, desigur, Revelionul! Toate astea aduc de la sine un privilegiu de bucurie, momente frumoase petrecute alături de familie şi… nu în ultimul rând, alături de prieteni. Să nu mai vorbesc de artificiile şi paharele de şampanie ieşite în întâmpinarea acestor evenimente, mai ales a Anului Nou! Gândiţi-vă şi la toate acele colinde. Mult mai frumos să cânţi un colind omului, în timp ce fulgi de nea se răsfiră prin părul tău, aşa-i?

Dar… bine, bine! O las moartă! Nu-mi iese! De fapt, în mare, urăsc iarna… Atâta că mă mai apropii de familie, primesc cadouri şi mai beau un vin fiert cu prietenii de Revelion. În rest nu-mi aduce prea multe satisfacţii. Eventual, o porţie de degerături, de răceli (sau chiar gripe) şi nervi că tre’ să îmi croiesc cale prin troienele de zăpadă sau că tre’ să străbat un drum prin frig până la liceu. Luaţi în considerare şi tonele de haine pe care le port ca să mă asigur că îmi va fi cald, deşi e penibil – când ajung la metrou (unde mi se pare că mă târăsc printr-o saună) încep să mă dezbrac: geaca 1, geaca 2, … , geaca 15. Şi apoi, când ies de la metrou, încep să mă îmbrac: geaca 1, geaca 2, geaca 3 etc. Şi tot aşa, până ajung acasă, urmând ca a doua zi să reiau totul.

Sau se mai întâmplă să fiu singură-n casă şi să bată colindătorii la uşă, iar eu să mă simt obligată să fac linişte deplină, ca nu cumva să mă adulmece de pe partea cealaltă a pragului şi să fiu nevoită să le deschid. Doar n-am bani de dat! Cu toate astea, şi eu, la rândul meu, am pretenţia ca omu’ să-mi deschidă uşa. Dar detalii, detalii…!

Şi că tot mi-am adus aminte… Ţin cu tot dinadinsul să-mi plâng oful în legătură cu faptul că nu mai pot sta afară până târziu. Deh, se întunecă ceva mai rapid şi… ştiţi voi… mamele astea! Astfel că îmi petrec marea parte a timpului prin fast-food-uri, respectiv pub-uri, sau mai ştiu eu prin ce locuri acoperite unde, bineînţeles, îmi golesc complet buzunarul!

Desigur, avantaje mai putem găsi destule. Orice are şi părţile sale bune. În acest caz, mă pot referi la bradul de Crăciun. Iubesc partea cu împodobitul lui! Ori mai pot lua în calcul şi piesele de teatru din această perioadă, majoritatea având la bază tematica iernii. Sau: tot acum este vremea pentru Andrieş, pentru concertul său ce se ţine o singură dată pe an, în această perioadă – concert la care eu acum nu voi putea ajunge, dar detalii, detalii (partea a 2-a)…

Ca o concluzie a celor de mai sus, îmi place iarna şi, totodată, nu-mi place! Oscilez între cele două, totul depinzând de nişte toane d-ale mele şi de cele ce au să se întâmple atunci. Tot ce sper în acest moment este să dea Domnul să nu ningă! Măcar anul ăsta! 🙂

Recommended Articles

3 Comments

  1. Bravo, felicitari. In sfarsit un articol proaspat, amuzant si in spirit adolescentin. Ma leg doar de faptul ca la nivel de forma mai ai scapari, dar in rest, felicitari.

    In sfarsit o imagine mai altfel asupra acestui sezon. Puteai renunta la final, strica putin umorul.

    1. Da, pai… acum (abia acum:)) ) observ si eu ca la final am reluat parte din inceput. Dar oricum, multumesc 🙂

  2. Nu, e o idee buna sa reiei in final ceea ce doreai sa spui in titlu si ce ai spus la inceput, asa dai senzatia de ciclicitate, omului ii raman in cap ideile de la final. Ai grija cum inchei, pentru ca ala e ultimul lucru pe care il vede un cititor. Fa-l sa ajunga la el, si in el da-i ceva sa tina minte.

Leave a Reply

Your email address will not be published.