Tarot – un concept de care am auzit cu toții în ziua de azi, o practică ce în ultimul timp a devenit populară printre adolescenți. Oricine dorește își poate cumpăra un set de cărți de Tarot, poate chiar și un manual, și să înceapă să citească viitorul. Simplu, nu? Aproape. Cu toate astea, pentru a stăpâni cu adevărat o artă ocultă, trebuie să fii informat adecvat în legătură cu originile acesteia.
De la egiptenii antici până la masonii liberi, nimeni nu a reușit să înțeleagă pe deplin de ce aceste cărți au căpătat o însemnătate atât de puternic spirituală. Se pare că prima apariție a cărților de Tarot a avut loc în nordul Italiei, în secolul al XV-lea, sub forma unui simplu joc de cărți, împărțit pe patru suite: săbii, bănuți, bastoane, cupe și un aşa-numit Joker sau le fou/ the foul, în traducere: prostul (acesta putea înlocui orice carte dintre celelalte). Fiecare suită consta în cărți de la 1 (as) până la 10 și 4 cărți ale curții (Paj, Cavaler, Regină, Rege). Așadar, Tarotul este strămoșul pachetului obișnuit de cărți. Mai târziu, Arcanei Minore, căci așa se numea această bază, i s-a adăugat o nouă parte, numită Arcana majoră, care a diferențiat într-adevăr Tarotul de alte jocuri de cărți de până atunci. Această adiție inedită consta în 21 de cărți, fiecare carte reprezentând un fenomen al naturii sau un eveniment important din viața omului (Moartea, Lumea, Iubirea, Steaua, Luna).
În 1770, Jean-Baptiste Alliette (cunoscut drept Etteilla) a publicat cartea numită Etteilla, al cărei subiect principal era cartomanția, fiind menționat și Tarotul, printre alte metode de divinație. Cu ajutorul informațiilor din cartea Etteillei, ia viață Tarotul Thoth, ilustrat de către Alliette însuși după propriile idealuri cu rădăcini egiptene. Astfel, se conturează ideea de divinație în cărțile de Tarot. Etteilla este însă doar prima lucrare a cărei subiect este Tarotul. În a doua cea mai celebră carte care aduce informații despre Tarot, Le Monde Primitif, Antoine Courte de Gebelin spune că această artă este specifică Egiptului Antic, răspândirea sa în Europa fiind datorată romilor. Se crede că egiptenii antici erau amenințați de o profeție, fapt care i-a împins spre a-și inscripționa întreaga cunoștință a poporului într-un cod, sub forma cărților de Tarot. Cu toate astea, deoarece Courte nu urmase niciun fel de studiu despre culturile antice, iar unele informații se contrazic cu istoria factuală, încă o dată identitatea adevărată a Tarotului rămâne ascunsă.
O parte a istoriei Tarotului care m-a fascinat complet a fost rolul său avut în înființarea societății secrete Hermetic Order of the Golden Dawn, înființată la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Masonii liberi din cadrul organizației își doreau să folosească această modalitatea de divinație drept picior de plecare spre a învăța artele magice, spre a-și deschide sufletul puterilor supranaturale, spre a descoperii secretele metafizicii. Membrii Golden Dawn au compus un codex, în care au scris toate regulile și tainele artei oculte practicate de ei. În timp însă, idealurile și valorile membrilor nu au mai coincis, iar societatea şi-a găsit sfârșitul și masoneria a rupt legătura cu spiritualitatea de acest gen.
Tot în secolul al XVIII-lea, au început să răsară manufacturieri de cărți de Tarot, fiecare dintre aceștia adăugând elemente în plus față de cel dinainte, făcând fiecare set în parte diferit. Cel mai cunoscut pachet de cărți este Rider-Waite-Smith, fabricat de Compania Rider în 1909, creat de Pamela Colman Smith, cu ajutorul instrucțiunilor lui Arthur Edward Waite, pasionat de arta ocultă și fost membru Golden Dawn. Această ediție este considerată a fi pachetul ideal de cărți de Tarot.
Desigur, drumul cărților de Tarot către ceea ce cunoaștem în zilele noastre a fost tumultuos și există prea multe informații pentru a putea fi capturate în câteva paragrafe. Îmi pare rău dacă v-am dezamăgit spunându-vă că Tarotul își are originile într-un banal joc de cărți, ci nu într-un peisaj învăluit de mister. Însă, sper să vă consolați cu ideea că seturile de Tarot au fost legate de ocultism după perfecționarea lor, iar legăturile spirituale nu lipsesc nicidecum.
Text: Maria Dumitru
Imagine: Alina Bălan

