Teen Press 
De câte ori în viaţă nu aţi auzit pe la prieteni, prin vecini „Ce nasol e să fii român!“? Până şi la televizor ne sunt prezentate aspecte negative din ce în ce mai des, întâmplări nefericite cu „români“ de peste hotare, care ne fac să roşim când avem de-a face cu oameni străini, accidente care „numai la noi se pot întâmpla“, dezorganizare, corupţie, prostie etc.
Da, ştiu. Şi pe mine mă deranjează când merg în autobuz şi încerc să ascult muzică, dar sunt depăşită „cu brio“ de cel de lângă mine, care ascultă un gen cu care să spunem că nu simpatizez; când încerc să fiu politicoasă cu doamna de la pâine, dar mă lovesc de o impoliteţe exemplară; când se închide uşa de la autobuz fix la 2 centimetri de nasul meu; când dau în gropi, fără să fiu proastă, şi lista poate continua la nesfârşit, dacă e să ne punem mintea la contribuţie. Dacă vrem să fim pesimişti, putem găsi aspecte negative în orice, până şi în pâine: că nu e suficient de albă (cu toate că pâinea albă nu e cea mai sănătoasă), că nu e suficient de coaptă ş.a.m.d.
Dacă treci peste aceste aspecte mai mult sau mai puţin plăcute, realizezi că se poate mai rău. Pentru că în alte ţări, oamenii nu se pot plânge de transportul în comun, neavând aşa ceva; nu se pot plânge de pâine, pentru că nu ştiu ce e aia, şi nu au norocul să o guste în fiecare zi. Nu îşi pun problema genului muzical, pentru că ar vrea mai întâi să fie sănătoşi, sau să meargă la şcoală.
O vorbă zicea „nu te faci popă la tine în sat“. Respectiv, sunt mulţi români, cu merite pe care nimeni nu le poate contesta, însă care nu se afirmă aici, ci peste hotare.
De ce trebuie să vină americanul să ne ia cel mai bun inginer la NASA, sau englezul să ne ia cel mai bun ortoped? De ce să nu stea aici, să îi fie recunoscute meritele aici? Nu ne dăm seama de valoarea unor oameni, decât abia după ce i-am făcut să plece… Pentru că nu se poate trăi numai prin calitatea de „a fi bun“. La noi, nivelul traiului nu este direct proporţional cu pregătirea profesională, motiv pentru care mulţi oameni trec graniţa spre o lume mai bună.
Însă mai devreme sau mai târziu se întorc. Ce-i determină? Poate mămăliguţa cu brânză, sarmalele de Crăciun, de la care Tanti Lili face indigestie, vecinul de deasupra care bocăne la 3 noaptea, dar care i-a reparat întrerupătorul, autobuzul 104, în care s-a certat cu cel din faţă, dar în care vede zilnic o persoană care îi luminează ziua, iar exemplele pot continua. Lucruri mici, de însemnătatea cărora nu îşi dau seama decât atunci când realizează că nu le mai au.
Şi dacă, în loc să criticăm, ceea ce este evident că ştim cu toţii să facem, dacă am fi noi schimbarea pe care o pretindem de la ceilalţi, poate nu ar mai fi aşa nasol să fii român.
Tema: Cum sa fii roman?
Cum poti sa argumentezi conditia romaniei printr-o comparatie cu tarile din Africa sau India?…romania se vrea o tara de lumea a 2-a. Nu poti rezolva problemele si nici macar trece peste ele, comparand cu altii care sunt si mai si ca romanii; este total naiv si prostesc. Mai ne remane sa fim fericiti ca macar stim sa vorbim…desi la ce de folos?
In primul rand, iti multumesc ca ai citit articolul. Apoi, inca din martie 2010, se stie faptul ca Romania este depasita economic de tari africane precum Botswana sau Gabon, tari pe care le consideram, din lumea a treia.
In alta ordine de idei, intr-adevar, sunt inca multe aspecte la care Romania are de lucrat, insa oameni care spun ca suntem praf, pe langa faptul ca sunt pe toate drumurile, nici nu ajuta cu ceva concret, pentru ca lucrurile astea se stiu. Si o atitudine pozitiva este mult mai constructiva si mai benefica, decat una care ne aminteste (daca mai era nevoie) in ce situatie suntem.