Primul membru al Clubului 27 – Robert Johnson și pactul său cu Diavolul

Clubul 27 reprezintă totalitatea artiștilor care și-au pierdut viața la vârsta de 27 de ani. O definiție destul de simplă, însă un concept care ridică multe întrebări, precum de ce ar ține cineva o astfel de statistică? sau de ce 27, ci nu altă vârstă? Ei bine, pentru un motiv sau altul, statisticile arată că au murit mai mulți artiști la vârsta de 27 de ani decât la oricare alta. Printre cei mai cunoscuți muzicieni din acest supranumit club se numără Kurt Cobain, Jimi Hendrix, Janis Joplin, Jim Morrison și Amy Winehouse. Întregul concept însă, își are originile în legenda lui Robert Johnson, primul presupus membru al Clubului 27.

Așadar începem seria artiștilor 27 cu R.J. și pactul său cu Diavolul. La începutul mișcării blues din Statele Unite, Robert Johnson (n. 8 mai 1911), un tânăr simplu de culoare din Mississippi, cu o pasiune arzătoare pentru muzică, a început să cânte pentru muncitorii de pe plantația Will Dockery. Pentru că era arșiță și bărbații erau plictisiți și sleiți de muncă, l-au primit pe Johnson cu brațele deschise, stăpânii plătindu-l chiar, nepăsându-le dacă are sau nu talent muzical. Un obstacol în viața sa reprezenta prejudecata oamenilor asupra muzicii blues, fiind considerată muzica diavolului. O idee preconcepută de care s-a lovit înă de la frageda vârstă de 18 ani, atunci când s-a căsătorit cu o fată de numai 15 ani. Au locuit împreună, Johnson a renunțat la chitară pentru un timp, până atunci când, la nașterea copilului lor, au murit și mama și pruncul, Johnson fiind acuzat de socrii săi că ar fi cântat muzică rea, de aceea Dumnezeu i-a pedepsit nevasta și bebelușul. Robert Johnson a plecat apoi să își urmeze cariera în muzică, călătorind din oraș în oraș, încercând să își câștige traiul. Era într-adevăr periculos pentru un tânăr de 20 de ani de culoare să călătorească astfel, clanul Ku Klux fiind în perioada sa de glorie în anii ’30 în America, mai ales în zona Deltei Mississippi. Johnson i-a urmărit pe idolii săi, Son House și Willie Brown, iluștrii ai blues-ului, care cântau într-un bar, încercând el însuși să-și etaleze aptitudinile, aptitudini pentru care era drastic criticat. Furios, Johnson a părăsit localul și a dispărut din Delta. Și-a făcut apariția un an mai târziu, la un concert al lui House și Brown din Mississippi, cărând o chitară cu 7 corzi, ceva nemaivăzut până atunci. A început să cânte și i-a uimit pe toți cu nou descoperitul său talent în arta blues, mișcându-și degetele pe corzile chitarei în moduri aproape inumane și întrecându-i pe cei mai buni muzicieni.

Localnicii se întrebau Cum a putut acest chitarist amator să evolueze atât de rapid?, întrebare ce a pornit zvonuri. Legenda spune că Johnson s-ar fi așezat în genunchi, în mijlocul unei răscruci de drumuri, ridicându-și chitara în aer, spre Diavol. Acesta a luat-o, a acordat-o, apoi i-a înapoiat-o lui Johnson în schimbul sufletului său. Întreaga sa carieră muzicală a susținut acest mit, în repertoriul său găsindu-se cântece  de genul Cross Road Blues (Blues la răscruce), Me and the Devil Blues (Eu și blues-ul Diavolului) sau Hellhound on my trail (Cerber pe urmele mele). În muzica sa se regăsesc și versuri care fac referire la creaturi mitice ale infernului, la pactul cu Diavolul și conceptul de moarte. Cei care au studiat muzica lui Johnson în de-aproape au descoperit cǎ aceasta este plinǎ de referințe cǎtre hoodoo, o practicǎ ocultă afro-americanǎ, în care oamenii se întâlnesc cu o entitate la o răscruce de drumuri, care în schimbul unei părți a ființei umane, oferă cunostințe și sprijin. Acest ritual le oferă o putere celor neajutorați, o împuternicire într-adevăr necesară în vremea în care trăia Robert, anume deceniul linșǎrilor, generația de după înlăturarea sclaviei. O influențǎ resimțitǎ puternic în cântecele sale, de parcă ceva sau cineva îi oferea aceastǎ tărie. Unii chiar susțin cǎ R.J. ar fi practicat voodoo, entitatea cu care s-ar fi întâlnit la răscruce fiind Papa Legba, echivalentul Diavolului în cultura africană.

Urmând presupusul pact cu Diavolul, R.J. s-a întors în orașul său natal, Hazlehurst, Mississippi, în căutarea tatălui său biologic. Acolo însă, l-a cunoscut pe Ike Zimmerman, care a devenit mentorul său. Adăugând și mai mult mister la povestea vieții sale, Robert Johnson și Ike Zimmerman obișnuiau să cânte împreună într-un cimitir aproape de casa lui Zimmerman. Lucrând cu acesta, Johnson și-a perfecționat îndemanarea la chitară. Ike Zimmerman spunea că cel mai bun mod de a învăța să cânți blues este să stai la miezul nopții pe un mormânt și să lași spiritele să te învețe. Și exact așa decurgeau repetițiile acestora. Toate acestea au perpetuat zvonurile despre pactul cu Cel Rău.

În ordine cronologică, pe plan personal, a urmat căsătoria lui Johnson cu Virgie Caine, elevă, cu care a avut un fiu, însă a fost îndepărtat rapid de ei, din cauza muzicii sale. R.J. a încercat totuși sǎ facă lucrul corect, oferind bani bunicilor lui Claude pentru a-i putea întreține copilul. În următorii ani, stilul său de viață s-a înrăutățit. Johnson a devenit un afemeiat și un alcoolic, iar în legătură cu muzica sa, a început să îi placă și mai mult să fie asociat cu Diavolul. Acesta i-a venit de hac în cele din urma. Într-o seară, la un joint din Mississippi, unde cânta, a fost servit cu o sticlă de Whiskey, băutura sa preferată. Cineva i-a dat peste mână, spunând Amice, să nu bei niciodată dintr-o sticlă cu sigiliul rupt, însă Johnson a răspuns doar cu Să nu mai spargi niciodată vreo sticlă de Whiskey de 7 dolari și a dat pe gât ultimele picături de whiskey otrăvit. Dacă a fost însuși Diavolul venit să-și ridice recompensa, sufletul lui Johnson, sau doar o crimă din gelozie, rămâne dezbătut. Cert este că Robert Johnson a murit la vârsta de 27 de ani, pe 16 august 1938, după ce a suferit groaznic timp de câteva zile, urlând ca un lup din cauza durerii, cum spun cei care l-au văzut.

Robert Johnson este și în ziua de astăzi supranumit Regele Cântăreților de Blues din Delta, inspirându-i prin muzica sa pe o mulțime de artiști cunoscuți. De-a lungul carierei a compus și a lansat un total de 29 de piese și, complet inconștient, a pus bazele întregii mișcări rock. Există doar 3 poze cu Johnson, toate întunecate și cu un aer sinistru. Eric Clapton și Brian Jones (The Rolling Stones) se numără printre admiratorii lui Johnson, în muzica lor regăsindu-se bucăți din stilul lui. Led Zeppelin și Keith Richards (The Rolling Stones), pe lângă faptul că au fost influențati enorm de R.J., i-au dedicat piese întregi acestuia, aducând omagii la adresa muzicii sale. Brian Jones, chitarist și fondator The Rolling Stones, face parte de asemenea din Clubul 27, în timp ce toți membrii trupei Led Zeppelin sunt suspectați de a fi practicanți ai magiei negre, astfel câștigandu-și succesul. Pasionații de ocult și toți investigatorii, îi leagă pe toți aceștia de Robert Johnson, spunând că esența Clubului 27 este însăși aceea de a-ți vinde sufletul Diavolului pentru a reuși în carieră, iar Johnson este doar cel care a prezentat oportunitățile și beneficiile, odată cu riscurile, acestei practici întregii lumi.

Text: Maria Dumitru

Ilustrație: Oing Miruna Badea

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.