Parerea despre fumat a unei fumatoare

de Alexandra Ficiu – seminarist
foto: Olivia Mihale – fotograf

De ce fumăm? Probabil ţi se pare straniu că pun o astfel de întrebare, pentru că, pe caz general, se porneşte de la premisa că fumatul este o plăcere şi atât. Ei bine, eu privesc acest viciu ca fiind mai mult decât atât.

Fumătoare şi eu, am observat că, pe parcursul mai multor perioade, această activitate a avut diverse scopuri. Dar, hai să o luăm cu începutul: de ce ne-am apucat de fumat?

Sunt destul de convinsă că nimeni nu a început pentru că i se părea o activitate minunată, ba chiar îndrăznesc să spun că era fix invers. Fumul care provenea de la cei din jurul tău te făcea să tuşeşti, mirosul ţi se părea îngrozitor. Şi totuşi, curiozitatea a fost mai puternică. Sau poate îndemnul prietenilor. În orice caz, ai facut-o, ai tras primul fum.

Cred că acel moment a fost unul oximoronic pentru noi toţi: nu simţi nicio plăcere, nu înţelegi de ce toată lumea face asta, ceea ce te determină totuşi să continui, ca să te convingi. O combinaţie de repulsie, confuzie, curiozitate şi dorinţă de înţelegere. Şi, uite aşa, începe povestea. De ce ai continuat şi cu următoarele ţigări? Asta ştii doar tu.

Cu toate că fumatul este, la bază, o activitate întreprinsă din plăcere, sunt de părere că acesta nu este singurul motiv. Fumăm atunci când ne enervăm, pentru că avem impresia că ne calmează. Deşi, am îndoieli asupra acestui fapt, cred că orice altă activitate care ne face să uităm de probleme pentru câteva momente este la fel de eficientă. Ne aprindem o ţigară pentru că ne plictisim acasă şi vrem o mică pauză de la monotonia camerei noastre sau pentru că ne simţim un pic fără rost la o petrecere, suntem inerţi şi nu facem nimic.

Mie îmi place să numesc fumatul la petreceri „ancorarea în realitate“. Şi nu doar la petreceri, ci, în general, atunci când vrei să umpli un gol şi nu ai idee cum. Te agăţi de acea ţigară, simţi că, orice s-ar întâmpla, ai un scop în momentele acelea, ai un partener de care eşti strâns legat- ea arde pentru tine, iar tu mori pentru ea, dacă e să privim lucrurile dintr-o perspectivă tragică. Atunci când lumea din jurul tău se plictiseşte, tu faci ceva care te scoate din acea situaţie.

O altă împrejurare de acest fel consider că este folositul fumatului drept pretext pentru a face parte dintr-un grup la care de mult vrei să aderi. Profiţi de faptul că acei oameni a căror companie ţi-o doreşti fumează şi, ca să îţi explici mai uşor prezenţa în jurul lor, îţi aprinzi o ţigară, făcând asta să pară, de fapt, interesul tău. Sau poate, deja membru al acelui grup, simţi nevoia să faci şi tu ce fac prietenii tăi, pentru încă o confirmare a apartenenţei la gaşca lor.

Ultima explicaţie alternativă a fumatului este inerţia. Stai la masă cu prietenii, apar momente moarte, aşa că fumezi. Şi aici este vorba tot despre „ancorarea în realitate”. Dacă eşti atent, vei observa că nu simţi nimic, nu ai nicio trăire care să te determine să continui în momentul respectiv. Dar o faci, aşa, ca să simţi şi tu că faci ceva.

Aşadar, gândeşte-te de două ori înainte să îţi aprinzi o ţigară. Dacă tot o faci, măcar fii sigur că motivele sunt cele corecte. Nu îţi arunca sănătatea la gunoi pentru sentimentul de apartenenţă la un grup sau pentru câteva momente în care ai impresia că nu eşti atât de singur.