De ce iubim telenovelele si filmele siropoase?

de Andreea-Alina Ionescu – redactor
foto: Oana Ştefănescu – fotoreporter

„Iubirea este un fum făcut din arborii suspinelor. Purificată, e un foc în ochii celor ce se iubesc. Tulburată, este o mare hrănită cu lacrimile celor ce se îndrăgesc. Şi încă ce mai e? E nebunia cea mai înţeleaptă, fierea ce înăbuşă, dulceaţa ce ne mântuie“, spunea romanticul William Shakespeare.

Sigur îţi doreşti şi tu să fii Jane din „Becoming Jane“, fata care înmoaie inimile a mii de bărbaţi şi, deşi, e cerută în căsătorie de ei, ea îi refuză. În final, reuşind să zică DA! iubirii adevărate. E normal să crezi că, poate, şi pe tine, cândva, acele mici decizii or să te conducă în locul potrivit, la momentul potrivit… Şi aici intervin eu. Fete fiind, ne hrănim cu poveşti de dragoste pentru că vrem să credem în aşa ceva. Există, nu am zis că nu, dar în epoca asta iubirea e un pic cam leneşă şi pe interes. Dar, chiar şi aşa, cititoareo, continui să guşti din telenovelele lungi şi pline de complicaţii, să plângi la scenele dramatice şi să rânjeşti fasolea când finalul este unul fericit şi plin de armonie.

OK! Nu am nimic cu ele, telenovelele, şi mie îmi plac. Dar, după ce acestea se termină eşti nevoită să te întorci la realitate. Şi eviţi să crezi că lumea e un pic mai complicată şi că aici totul depinde de tine, pentru că povestea aceea te-a făcut să priveşti cu pasiune şi strălucire fiecare persoană ce te înconjoară, visând ca şi ţie şi se poate întâmpla ceva minunat. Clişee!

Nopţile în care visai se împletesc cu realitatea şi, treptat, te loveşti de situaţii care nu se regăsesc în niciun fel de poveste, în niciun fel de happy ending. Nici o iubire reînnodată, nici o speranţă, doar tu şi prietenii tăi. Nu te poţi ascunde după un „aşa ne-a fost scris“, pentru că nimic din ce nu se întâmplă nu corespunde cu ceea ce voiai.

Dar nu te descuraja, e plăcut să te uiţi în continuare la filme de genul acesta, pentru că e plăcut ca inima să îţi tresalte de emoţie şi bucurie. E plăcut ca pe chip să răsară un zâmbet (chiar şi pentru o clipă) strălucitor. Nu e nimic, ia cu pâine! Căci aşa continui să visezi la un loc mai bun. Chiar dacă EL nu este prinţul din poveştile tale, nici relaţia de vis… e ceva pentru că e al tău şi e unic. Doar nu te forţa, lasă lucrurile să se desfăşoare în voia lor. Lasă-le să se ducă, tu trăieşte ce ai acum!