A fi sau nu parte din “Generatia S.E.X.”

de Anamaria Artene – seminarist T.T.
foto: Andreea Stoian – colaborator foto

Nu cred că există adolescent să nu se confrunte cu „problema“ mea. Când spun problemă, mă refer la momentul în care când deschizi bine ochii şi realizezi habar n-ai încotro s-o iei. Ai vrea doar să ştii cine eşti cu adevărat şi cine vei fi peste ani.
Exact în acest punct culminant din viaţa fiecăruia, intervine societatea, media. Dintr-o dată, te simţi şi mai derutat. Căci se promovează tot ce nu ar trebui să fii. Ai putea măcar să iei asta ca pe un exemplu de „aşa nu“. Încet, încet societatea ne inoculează în subconştient complexe, frustrări. În fond, toate astea sunt ale ei, ale oamenilor din această societate în care noi intrăm, nu a le noastre. E absurd să te simţi vinovat în vreun fel sau altul pentru ca nu eşti parte din ei, pentru că eşti altfel decât ei.
Tu simţi că poţi fi altfel decât ceea ce vezi, dar oare e bine aşa? E bine să fii altfel? Generaţia „elevului xerox“ trebuie să fie altfel. A trecut vremea când adolescenţii erau cu toţii îmbrăcaţi în pătrăţele şi cu pantofiori identici. Când toţi poartă pătrăţele, tu poartă bulinuţe. Şi dacă vrei sau te caracterizează, poartă dunguliţe. Dar fi capabil să îţi asumi ceea ce porţi, ce spui, ce faci, ce mănânci.
Suntem etichetaţi zi de zi. De ce trebuie să facem parte dintr-o categorie anume? Suntem atât de diferiţi şi totuşi suntem catalogaţi după câte o singură caracteristică, de obicei cea predominantă sau cea mai evidentă. Într-adevăr, avem nevoie de modele, de exemple. Atunci de ce nu ne spune nimeni nimic despre oamenii care chiar merită admiraţia? Trebuie să îţi cauţi singur un model sau mai multe. Aşa poţi să iei numai lucruri bune şi să le urmezi în linii mari, prin percepţia ta.
Eşti parte din generaţia S.E.X., dar asta nu e nimic rău. Dacă priveşti lucrurile din unghiul potrivit…