Cutiuta cu maimute – „Nu va duce scafarlia la ce-i buna palaria?“

Cutiuta cu maimute – „Nu va duce scafarlia la ce-i buna palaria?“

de Sabrina Canea – redactor
foto: Cătălina Cosma – fotoreporter

Suntem aristocraţi, suntem burghezi şi ţărani, suntem muncitori, suntem afacerişti şi pierde-vară, suntem doctori, suntem poliţişti şi actori, suntem materialişti, suntem idealişti şi oameni simpli, suntem aventurieri, suntem iubitori de tehnologie şi suntem artişti. Te-ai prins unde bat? Mai ştii lecţia aia la istorie când profa îţi spunea că oamenii erau împărţiţi în clase sociale? Ei bine, nimic nu s-a schimbat de atunci.

Vrem sau nu, suntem oameni, iar în softul nostru de homo sapiens este implantant un cip ce are instalat pe el un program care îndeamnă omul de la spate să judece, iar programul este readus la zi destul de des. Ei, câteodată se mai duce dracului softul nostru, dar nu-i grijă, trăim într-un mediu în care creierul nostru conservat la rece, este hrănit constant cu porcării care înregimentează sufletele în destinsa noastră societate.

Cu ce vă corupem ediţia asta?

Cu toţii suntem diferiţi, sau cel puţin vrem să fim diferiţi, şi cu toate că îi vedem pe cei din jurul nostru a fi la fel, noi ne vrem a fi unici. Iar, chiar dacă e mai greu de văzut, dacă te opreşti puţin în loc şi observi, vei vedea sute de oameni complet diferiţi, vei observa sigur o sclipire diferită în ochii fiecăruia.

Unii poartă blugi coloraţi, alţii tenişi cu cele mai variate print-uri, unii poartă tricouri cu cele mai interesante şi pătrunzătoare citate şi mulţi dintre noi poartă pălări. Într-un oraş ca Bucureştiul, unde toţi purtăm aceleaşi mărci, aceleaşi cusături, aceiaşi nasturi, pălăriile dau culoare peisajului.

Cum au apărut pălăriile?

Ei, bine, pălăriile n-au un punct de pornire exact. Toată povestea a început încă din preistorie, când omul a descoperit necesitatea unui obiect care să-i acopere creştetul, folosind astfel pielea şi blana unor animale. Prima pledoarie a pălăriei în istorie a fost în 3200 î.Hr., când s-a văzut ceea ce semăna cu o pălărie de paie, pictată pe un mormânt din Teba.

Cutiuţa cu maimuţe – „Nu vă duce scăfârlia la ce-i bună pălăria?“

Surprinzător, există şi o legendă. Se spune că în anul 800 d. Hr., Sfântul Clement a descoperit pâsla (fetrul), în timp ce-şi umpluse sandalele cu lână, pentru a-şi proteja picioarele. Ei bine, datorită umidităţii şi transpiraţiei, fibrele de lână s-au comprimat, devenind un material mai dur, dar, totuşi, plăcut la atingere. Astfel, Sfântul Clement este considerat prin Irlanda „Patronul Spiritual al Pălăriilor“. Cu toate acestea, sunt şi specialişti care spun că fetrul a fost adus din Asia.

În timpul Evului Mediu, pălăriile erau considerate un accesoriu destinat exclusiv membrilor de rang înalt ai societăţii, fiind confecţionate în diferite forme – conice, pătrate sau cu onduleuri. Moda turbanului oriental – ştiţi voi, Suleyman & Co. – a fost adusă în Europa de către cruciaţi. Interesant este că cele mai întâlnite pălării, poate şi singurele, erau cele bărbăteşti.

Cu toate că, încă din cele mai vechi timpuri, femeile şi-au acoperit capul cu voaluri, baticuri, glugi sau bonete, abia în secolul al XVI-lea au apărut primele pălării destinate femeilor, care au împrumutat în general modelul celor purtate de nobilii de la curţile regale. Abia în cursul secolului al XVII-lea, pălăriile de damă au început să aibă un stil propriu, fără a mai fi influenţate de moda masculină. Tot în secolul al XVII-lea, în moda pălăriilor bărbăteşti a fost creat modelul pălăriei „bicorn“ şi „tricorn“ din fetru negru, ornată cu panglici aurii şi pene de struţ.

Prin anii ’30 – ’50, New York-ul a devenit templul pălăriilor şi modistelor, cu celebrele ateliere de pălării de pe Fifth Avenue: Sacs Fifth Avenue, Henri Bendel sau Bergdorf Goodman. Jacqueline Bouvier-Kennedy revoluţionează în anii ‘50 lumea pălăriilor, lansând un nou trend: al dimensiunilor mici şi al formelor rotunde, de tip tocă uşor tronconică.

La sfârşitul anilor ’50, odată cu apariţia vestimentaţiei pret-a-porter, dar şi cu tendinţa femeilor de a-şi face o carieră, timpul şi energia necesare pentru „a fi la modă“ au început să scadă şi, odată cu ele, şi interesul pentru pălării. La fel şi în anii ’60, când pălăria a fost în continuare uitată, locul ei fiind ocupat de peruci şi coafuri colorate, tapate şi întărite cu fixativ. Atât bărbaţii, cât şi femeile, şi-au dat seama că se pot îmbrăca mai puţin formal şi au gândit că pălăria a fost un „accident“ temporar a cărei istorie s-a încheiat.

Cutiuţa cu maimuţe – „Nu vă duce scăfârlia la ce-i bună pălăria?“

Cu toate acestea, în anii ’80 şi ’90 a existat o renaştere a interesului pentru pălărie, mai ales pentru cele de damă. Acest lucru a fost într-o mare măsură influenţat de persoane publice, cum ar fi cele din familia regală britanică, în special de către Prinţesa de Wales şi de entuziasmul ei pentru a purta pălării. De asemenea, moda cunoaşte multe colecţii impresionante de pălării la familiile înstărite, colecţii care valorau mii de dolari. Mai nou, pălăriile au fost readuse în atenţia oamenilor odată cu nunta Prinţului William cu Kate Middleton.

Oricum ar fi, de-a lungul timpului, pălăria a fost indicator al statutului social, dar şi simbol al schimbărilor. Pălăriile definesc generaţii şi împiedică o clasificare superficială a oamenilor, vorbind despre timpurile în care ei au trăit şi despre ce au avut de spus generaţiilor care le-au urmat.

De ce?

Pălăriile sunt un mod de exprimare, sunt o modalitate de a ieşi din tipar ori, mai simplu, de a-ţi acoperi golul capului într-un mod inteligent. Pălăriile şi căciulile sunt parte din modă, sunt formatoare de noi tendinţe şi pornitoare de noi mişcări. Da! Ele sunt (printre) lucrurile care ne diferenţiază. Că porţi o căciuliţă cu urechi, o căciulă rusească ori pălăria lui James Bond, asta spune ceva despre modul tău de a fi. Ele sunt cartea de vizită a fiecăruia. E ca şi cum ai spune fiecărui om care-ţi priveşte pălăria „Bună, sunt Ana, iar astăzi sunt agresivă. Port o pălărie care nu-mi lasă ochii la vedere“. Gândeşte altfel duda asta: privind oamenii în ochi gândeşti o anumită chestie despre ei, iar privindu-le pălăria afli şi mai multe!

Poate nu-ţi place să porţi pălării. Poate adori să-ţi laşi pletele în bătaia vântului. Poate eşti adeptul şepcilor sau al glugilor. Super! Un nou mod de exprimare! Chiar şi faptul că ai o colecţie impresionantă de bentiţe, pe care le schimbi mai ceva ca pe şosete spune o poveste drăguţă despre tine. În orice caz, fiecare lucru pe care-l purtăm ne spune o parte din propria poveste.

Cutiuţa cu maimuţe – „Nu vă duce scăfârlia la ce-i bună pălăria?“

Totuşi, oricum ai lua-o, vine un moment în viaţa ta – sau, mai bine zis, un moment în fiecare iarnă – , când vor deveni indispensabile vieţii tale zilnice. Îţi pot da exemplu îngheţul iernii care crapă şi pietrele, când îţi e frig de-ţi îngheaţă ţoalele pe tine. N-are cum să lipsească o căciuliţă pufoasă şi călduroasă din peisaj. Doar nu vrei gripă să stai în pat tocmai în vacanţă!

De unde?

Suntem (eram) în decembrie. Dacă sunteţi doritori de căciuliţe pufoase, blănoase sau pălării fandosite, puteţi da o raită pe la târgurile de la Tineretului/Unirii/Universitate şi altele, sigur veţi găsi ceva drăgut. Dacă totuşi vreţi ceva mai trendy şi fancy, puteţi încerca prin mall-uri, este imposibil să nu găsiţi pălării. Fiecare magazin are rezerva lui. Totuşi, sunt sinceră când spun că prin magazine n-am văzut pălării şi căciuliţe atât de colorate şi diverse ca la târguri. Cu siguranţă târgurile sunt alegerea perfectă dacă vreţi să ieşiţi din tipar. Dacă vreţi ceva mai sobru ori mai classy, căutaţi prin magazine, nu veţi da greşi cu asta.

Cât?

Vezi tu, preţurile pot varia. Dacă prinzi reduceri prin magazine, limita inferioară a preţurilor ar fi undeva la 30 de lei. Pe la târgurile de la Tineretului/Unirii/Universitate şi tot aşa am văzut pălărioare foarte drăguţe şi super colorate la 50-60 de lei. Ca limită superioară zic un 80, deşi ele pot fi şi mai scumpe, depinzând de materialul din care este fabricată. Oricum, căciuliţe cu ciucurei găsiţi şi la 10 lei, so go for it!

Cutiuţa cu maimuţe – „Nu vă duce scăfârlia la ce-i bună pălăria?“

Poţi să-ţi faci singur una?

Sigur că da! De departe, cele mai drăguţe pălăriuţe şi căciuliţe pe care le-am văzut sunt cele făcute manual. Ce îţi trebuie pentru asta? Întâi trebuie să stabileşti ce doreşti să faci. Dacă vrei o căciuliţă mai călduroasă, poţi da o fugă până în piaţă şi să iei un ghem de lână sau alt material gros şi dă-i cu croşetatul. Dacă nu ştii să croşetezi, nu e o problemă. În primă fază o poţi întreba pe mama, iar, dacă asta nu merge, sunt pe YouTube o grămadă de tutoriale drăguţe, unde înveţi cum să nu te complici. Ai să vezi că după puţin exersat are să-ţi placă şi nu te vei mai putea opri!

Totuşi, dacă vrei ceva mai jucăuş şi nebun, te învăţ eu un secret. Iniţial, m-am gândit ce ar putea fi atât de amuzant încât să merite osteneala de a-l face singur, iar apoi m-am gândit că venea Crăciunul, iar când spui Crăciun spui pălăriuţe cretine! So, hai să facem un joben!

Nu e super complicat, tot ce îţi trebuie e hârtie neagră, de preferat puţin mai groasă, tip bloc de desen, ca să nu-ţi pice de pe cap. Bun, pentru început ia două foi negre şi desenează un cerc mare, cât să-ţi intre capul prin ei, iar apoi, o altă foaie neagră, încă unul, care, de data asta, să fie cu un deget mai mare. După ce le decupezi, integrează cercul mai mic în cel mai mare şi decupează-l, astfel încât să-ţi bagi capul prin el. Tot ce-ţi mai trebuie este corpul propriu zis al pălăriei.

Bun, e posibil, în funcţie de cât de mare e foaia ta, să trebuiască să lipeşti vreo două foi normale sau una şi încă jumătate, dar poţi folosi fără grijă scoci. Pentru trunchi trebuie să înfăşori circular foile, cât să creezi un cilindru. Apoi, cu grijă, uneşte cele trei părţi: baza, cercul mai mare se ataşează trunchiului, poţi folosi aracet, lipici sau scoci, iau capul pălăriei, cercul mai mic, îl ataşezi în celălalt capăt al cilindrului, şi gata! Dacă vrei să fie şi mai drăguţă, poţi desena steluţe, inimioare, tot felul de obiecte ce amintesc de Crăciun, poţi ataşa si câteva pene. Nu uita regula de bază: foloseşte culori drăguţe şi încearcă să fii cât mai nonconformist! Pălăriuţa merge, de asemenea, purtată şi la alte evenimente, sigur vei face atmosferă!

Sfatul Maimuţei?
Nu mai umbla gol! Poartă o pălărie!

Leave a Comment