Teen Press 
foto: Ana Diaconu – fotoreporter
Adevărul este că nu oricui îi vine uşor să răspundă afirmativ atunci când este întrebat „Îţi place la şcoală?“; să se mândrească că la el la şcoală e distracţie, e atmosferă, oameni mulţi şi veseli cu care să simtă că trec mai repede orele plictisitoare; sau că are profesori amuzanţi şi deştepţi care să facă materia până şi pe gustul celor mai leneşi. Dar oare e atât de greu să zici „Da, mie îmi place la şcoală“?
Această întrebare nu presupune un răspuns elaborat, dacă ne place sau nu în totalitate ce studiem, ci, pur şi simplu, dacă ne place cum e la şcoală. Superficial, majoritatea elevilor văd răul în tot ce ţine de aceasta şi, de-a lungul timpului, a rămas în mintea lor că ideea ca cineva să spună că îi place şcoala este de neconceput şi că trebuie să glumeşti când spui că preferi să vii la şcoală în loc să stai acasă, fără să iei absenţe, desigur. Dar, odată ajuns acasă, „scutit“, stai o oră, două pe calculator, îţi umpli timpul, îţi pierzi timpul şi, până la urmă, te trezeşti gândindu-te „E ora 11, au pauza mare… Oare le-a dat test la mate?“ Şi încet, încet retrăieşti, în minte, toate momentele amuzante sau tot ce ai fi putut şi tu să faci în ziua respectivă la şcoală, ce glume ai fi spus sau ce nouă cucerire ai fi făcut. Şi acasă, unde ai vrut să rămâi în loc să mergi la şcoală, ajungi să te gândeşti tot la… şcoală.
Oricât s-ar chinui cineva să mă convingă că nu îi place şcoala, nu ar reuşi. Mi se pare imposibil să nu îţi placă atmosfera, fazele amuzante, colegii şi întâmplările, cum a căzut unu’ din bancă, cum a adormit altul în oră, bârfele, chiar şi orele, materiile care îţi plac şi tot ce ţine de acele 6-7 ore petrecute pe zi la şcoală. Şi de câte ori nu vi s-a întâmplat ca, în timp ce vă întorceaţi de la şcoală alături de alţi colegi, să ajungeţi să vorbiţi tot despre cele întâmplate mai devreme în acea zi?!
Mie îmi place la şcoală. Îmi place că liceul este renovat, că nişte colegi cu iniţiativă ne pun muzică în pauze, avem dulăpioare, avem profesori buni, mai mult sau mai puţin înţelegători, colegi interesanţi şi amuzanţi, proiecte şi activităţi; şi îmi place că oricum ar fi ziua, bună sau rea, nu mă întorc niciodată acasă fără măcar o amintire a unui moment care să îmi rămână pentru lung timp în minte. La şcoală te distrezi şi, da!, înveţi. Poate că partea cu învăţatul nu este pe gustul unora, dar odată ce înţelegi că fără să înveţi nu ajungi nicăieri, învăţatul va deveni doar încă o parte a timpului petrecut în şcoală. Legi prietenii, cunoşti multă lume, afli ce înseamnă viaţa şi cum poţi să devii cel mai bun, fiind în continuă competiţie cu cei din jurul tău. Faci parte dintr-un colectiv şi de multe ori ajungi să te simţi „ca în familie“ în mijlocul colegilor, prietenilor tăi, iar când ai vreo problemă ştii că vei găsi pe cineva care să te ajute.
Drept urmare, încearcă să fii mai optimist şi mai receptiv. Caută să vezi binele în şcoală şi ea nu va întârzia să îţi arate toate lucrurile bune pe care le poţi învăţa, momentele pe care le vei preţui şi oamenii cu care te vei împrieteni. Gândeşte-te la şcoală ca la un concurs; trebuie să ai întâi curajul să te înscrii şi determinarea să participi, ca apoi să te poţi bucura din plin de premii!
