Despre oameni, de la vrabii

despre oameni de la vrabii

de Cristiana Gheorghe – colaborator
foto: Ana Diaconu – colaborator foto

Octombrie. Un fir electric. Două vrăbii. Una tânără. Una bătrână. Acelaşi hobby: bârfa. Subiectul principal: rasa umană.

– Şi astăzi, acelaşi lucru! Peste tot este la fel! Oamenii nu au pic de bunătate în ei… Nici nu ştiu de când nu am mai văzut pe cineva ajutând pe altcineva la nevoie, fie că acea persoană e o bătrânică care nu poate trece strada sau un cerşetor care cere mărunţiş, ca să treacă peste încă o zi. NU! Acum totul se bazează pe interese, bani, figuri şi răutate! Cică acum aşa trebuie să te porţi, să fii răutăcios şi înşelător… „ca să supravieţuieşti“. Fac rău celor din jur şi sunt răsplătiţi în acelaşi mod. Şi tot nu se mai satură. M-ai întrebat odată ce fac oamenii. Ei bine, ei fac rău.
Discursul bătrânei vrăbii o întristă pe colega ei de fir, o debutantă în lumea oamenilor. Ea încă mai avea speranţa celor tineri, speranţă care o părăsise pe vrabia bătrâna din cauza celor prea multe primăveri zburate deasupra oamenilor.

– Dar nu poate fi chiar aşa! De atâta timp de când îi urmăreşti, mi-ai spus mereu că sunt răi. Cred că exagerezi deja. Mi-ai povestit odată despre iubirea dintre doi tineri. Ce s-a întâmplat cu ei?

– Au divorţat! răspunse sec bătrâna.
Ciripitul celor două păsări fu acoperit de claxoanele maşinilor. Cea tânără nu mai îndrăznea să-şi contrazică mult mai înţeleapta tovarăşă. Totuşi, îşi păstra mintea clară şi spera la o dovadă de bunătate ce o va relansa în discuţie. Şi dorinţa i se îndeplini… de mai multe ori.

Peste tot în jurul intersecţiei apărură evenimente „bizare“, dupa cum le-ar numi vrabia bătrână. Într-un colţ de stradă o femeie îi dăruia unui bătrân ceva de mâncare, în altă parte un copil o ajuta pe mama sa să ducă cumpărăturile şi chiar în mijlocul intersecţiei, unde o bătrână căzuse, un tânăr o ajuta să traverseze până la capăt strada.
Vrabia bătrână rămase fără cuvinte, iar cea tânără profită de ocazie.

– Ai fost atât de orbită de răutate, încât nu ai văzut şi bunătatea ce se ascundea printre ea.
– Este puţină…

– Puţină, dar cântăreşte mult mai mult decât orice, afirmă vrabia tânără încrezătoare. Poate ar trebui să-ţi iei nişte ochelari, bunico. Deja începi să ratezi fazele importante, râse ea.

– Nu fi obraznică! Dacă sunt de acord cu tine, nu înseamnă că poţi să-ntinzi coarda! Acasă, acum! Îţi arăt eu ochelari!

Vrabia tânără râse şi mai tare şi zbură de pe fir, deasupra unei lumi ce, brusc, devenise mai bună.

Recommended Articles

1 Comment

  1. Fiecare are în el o sferă plină de bunătate…nu contează către cine e îndreptată, contează că există şi că vine necondiţionat.
    Să mai fie multe articole ca acesta căci, cu siguranţă, le voi citi cu plăcere. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *