Arhitect prin Bucuresti – De la Olari pan’ la Calarasi

Arhitect prin Bucureşti – De la Olari pân’ la Călăraşi

Arhitect prin Bucuresti – De la Olari pan’ la Calarasi

fotoreportaj de: Ana Diaconu

Se ştie, e oficial, sunt un viitor admis (sper eu) al Universităţii de Arhitectură „Ion Mincu“ şi mi-am dat seama de un lucru. Oamenii nu mai au timp, nu mai au timp să se uite, să privească, să admire. Până acum câteva săptămâni, când mi-au zis profesorii să casc ochii şi să încep să analizez clădirile, nici măcar eu nu făceam asta.

Ei bine, vă zic sincer, c-am început să privesc, să admir şi să văd şi rămân cu gură căscată. Clădiri pe lângă care treceam zilnic pe stradă, case „care plâng“, grădini pline de iederă şi amplasări de mari dimensiuni îmi făceau cu ochiu’ la fiecare curbă a troleului, dar eu eram prea ocupată să-mi învăţ la informatică, aşa că le lăsam în spate ori de câte ori treceam pe lângă ele.

Aşa că, iată, mi-a venit ideea asta! Dacă voi sunteţi prea ocupaţi să vă grăbiţi, o să vă acord eu prilejul de a observa ce minunăţii are Bucureştiul.

Arhitect prin Bucureşti – De la Olari pân’ la Călăraşi

Luna asta, însă, mi-am ales o singură zonă. Zona dintre străzile Călăraşi şi Olari. Stilurile arhitecturale înşirate pe aceste străzi sunt multe. În ultima sută de ani, evoluţia Bucureştiului a dus la un amalgam de transformări şi evoluţii arhitecturale. Cu toate astea, nu v-aţi întrebat nimic despre străzile Olari, Orzari, Frunzei, Căluşei, Agricultori?

Nimic, niciodată? Pe străduţele astea circulau foarte mult schimburile şi produsele agriculturii, ale olăritului şi a altor activităţi gospodaresti. Tocmai de aceea majoritatea căsuţelor sunt mici şi înghesuite, fără etaje, doar cu parter – din nevoia de a economisi cât mai mult spaţiu. Arhitectura din zona pe care am bântuit-o se împarte în următoarele stiluri: eclectic, neoromânesc, modern, Art Deco şi electic-neoromânesc.

Eclectismul este tipic pentru stilurie de artă europeană de la începutul clasicismului, dar mai ales în istorism. În ceea ce priveşte calitatea artistică, trebuie făcută distincţie între imitaţie şi evoluţie artistică. Termenul „eclectism“ poate avea o conotaţie negativă, în cazul în care artistul, în locul creaţiei proprii, selectează elemente din alte lucrări şi le combină într-una nouă. Cele mai cunoscute clădiri construite astfel sunt vechiul sediu BNR şi Ateeneul Român. Mişto, nu?

Arhitect prin Bucuresti – De la Olari pan’ la Calarasi

Arhitect prin Bucuresti – De la Olari pan’ la Calarasi

Arhitect prin Bucuresti – De la Olari pan’ la Calarasi

Când zici „modernism“ te gândeşti la contemporan? Nu face greşeala asta, stai să vezi!
În perioada interbelică, în contextul mediului economic prosper şi al programelor generale ce vizau modernizarea oraşului, Bucureştii au cunoscut o intensă activitate în ceea ce priveşte construcţiile. Noul stil, şi anume modernismul, a câştigat adeziunea clientelei burgheze prospere de industriaşi şi liber-profesionişti care şi-au aflat în această arhitectură propriul mod de expresie.

Arhitect prin Bucuresti – De la Olari pan’ la Calarasi

Arhitect prin Bucuresti – De la Olari pan’ la Calarasi

Arhitect prin Bucuresti – De la Olari pan’ la Calarasi

Blocurile moderniste au ajuns la modă, ele fiind (alături de casele cu arhitectură în stil neoromânesc) caracteristice arhitecturii bucureştene a acelei perioade. În Bucureşti există astfel străzi sau zone întregi unde această arhitectură este prevalentă. Modernismul bucureştean este însă diferit de cel european, mai puţin radical, arhitectura este mai elegantă şi mai ornamentată, detaliile decorative şi procedeele întrebuinţate de arhitecţi aparţinând de multe ori evantaiului Art Deco. Eh, acum… ce e asta ?

Arhitect prin Bucuresti – De la Olari pan’ la Calarasi

Între alte stiluri de arhitectură, art-deco-ul se remarcă pentru că îmbină elemente ale diverselor epoci, rezultând astfel creaţii unicat. Este foarte bine reprezentat în Bucureşti.

Arhitect prin Bucuresti – De la Olari pan’ la Calarasi

Din punctul meu de vedere, Bucureştiul s-a păstrat foarte bine după toate greutăţile prin care a trecut. Deşi prin aceste „greutăţi“ mă refer la trecerea timpului asupra clădirilor, aş vrea să adaug că discrepanţa dintre stiluri este probabil cea care îi dă un aer unic.

Dârdâind şi tremurând de frig, nu mă puteam opri din fotografiat, dându-mi câte-o palmă ori de câte ori vedeam câte o clădire nouă, în stiluri diferite. Tot ce pot spune este că urmează să mai plec de nebună în astfel de expediţii, e un mod relaxant de a-ţi petrece ziua şi chiar ai ce învaţa.

Aşadar, viitori studenţi la arhitectură şi nu numai, vă propun să vă uitaţi pe ce străzi mergeţi, aţi putea rămâne uimiţi de complexitatea arhitecturii şi a decoraţiunilor aplicate fie pe la geamuri, fie pe la uşi, fie în curţi etc. Serios, deschideţi-vă ochii.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *