Coincidenta in metrou


Coincidenţă în metrou

de Andrei Antonescu – colaborator
foto: Alexia Ion – colaborator foto

Cobor scările spre staţia de metrou şi aştept pe peron. Patru minute zăbovesc până la sosirea metroului, intru şi mă aşez pe scaun. Îmi deschid laptop-ul şi încep să scriu în metrou, pentru că duc lipsă de timp, iar termenul meu se apropia de expirare într-un mod accelerat.
În acelaşi timp, în metrou intra şi o fată îmbrăcată în stil punk; trăsăturile dulci şi privirea tremurată îmi distrăgeau atenţia, îmi pierdeam şirul gândurilor, iar degetele mi se topeau pe taste.
Încerc să îmi continui munca, cu speranţa că nu a observat privirile mele insistente.
Între timp, îşi scoate din geantă un mic carneţel pe care începe să noteze fără oprire.
Îi străbat minuţios fiecare detaliu al chipului, îi analizez fiecare fir de păr.
Comportamentul retras mă face să îmi doresc şi mai mult să o cunosc, dar ştiu că nu aş avea o şansă. Minutele trec şi mă gândesc dacă nu cumva trebuie să ajung la capătul oraşului.
Urăsc zilele în care trebuie să mă ocup şi de munca colegului meu, dar nu pot să mă plâng, chiar mă ajută.
Îi observ surâsul, în clipele în care îi arunc priviri stinghere.
Mă apropii de staţia unde trebuie să cobor, mă ridic de pe scaun, dar îmi doresc ca timpul să se oprească. Mă uit pentru ultima oară la ea şi mă îndrept către uşă.
Înainte de a face primul pas, fiind în dreptul uşii, simt o atingere uşoară pe mână – era ea; îmi înmânează un bileţel, fără nici un cuvânt şi fără să se ridice de pe scaun.
Uşile se închid, iar singurul lucru care îmi rămâne de la ea este o bucată de hârtie scrijelită cu pixul.
„Pentru că, uneori, cel mai interesant lucru din lume sunt coincidenţele“.
Aceasta era fraza cu care începea bileţelul. Şi, pe măsură ce îl citesc, găsesc şi motivul pentru care era retrasă.
Ajung la ieşirea din metrou şi primesc un telefon de la persoana cu care trebuia să mă întâlnesc: mă anunţă că nu poate ajunge la întâlnire.
Acum mă gândesc: dacă mă suna cu cinci sau chiar trei minute mai devreme, aş fi avut şansa să vorbesc cu fata accea.
Viaţa este o mare coincidenţă.
Doar dacă primeam telefonul acela mai devreme, doar dacă îmi dădea biletul mai repede, doar dacă pierdeam staţia, doar dacă prindeam curaj să vorbesc cu ea, doar dacă…

9 thoughts on “Coincidenta in metrou”

  1. Hihi…. i know the feeling 😀 O sa iti povestesc intr-o zi coincidenta mea :D. dar a ta are un happy ending spre deosebire de "coincidenta " mea :D.
    Btw… ai dat-o putin in blogareala (parerea mea).

    Reply
  2. foarte tare articolul . Coincidentele fac parte din viata noastra , si mi-a placut finalul… DOAR DACA…

    Reply
  3. Este foarte dragut articolul tau, bitter-sweet actually. Si eu am avut parte de o experienta de genul, insa nu am avut curajul, si cred ca niciodata nu l-as avea, de a-i scrie un biletel. Poate el nu simte la fel…poate are prietena…dar poate imi fac eu prea multe griji totusi.

    Reply

Leave a Comment