Teen Press 
foto: Roxana Leocovici – fotoreporter
Băi, nene, cred că în ultima vreme am tot auzit chestii despre generaţia actuală în comparaţie cu cea a babacilor noştri. Am auzit chestii de la „Pe vremea mea aveai o copilărie mult mai frumoasă decât acum“, la „Când eram eu mic altă şcoala se făcea“ şi până la „Altădată-n Vamă nu era ca azi“.
Adevărul e că nu mai e nimic din ce a fost. Pe vremea aia nu erai dependent de dracii ăştia de calculator şi televizor, numiţi „tehnologie“. Aveai o copilărie frumoasă, frumoasă! Indiferent de problemele personale, ştiai să te joci singur. Te bucurai de lucrurile mărunte: dacă aveai o păpuşă-bebeluş, o iubeai ca şi când ar fi fost copilul tău.
Nu mai zic că la şcoală făceai şcoală! Pe vremea asta ca să iei o notă bună nu trebuie să ştii cine-ştie-ce. Trebuie pur şi simplu să fii prezent la cât mai multe ore, să nu vorbeşti neîntrebat, să-ţi iei notiţe şi să-ţi faci temele. Sau să pupi în fund. La şcoală ai chiar viaţă bună dacă (eşti tipă şi) vii cu un decolteu uriaş la ora profului ăla mai tinerel şi mai… „bun“.
Iar, că tot am ajuns aici, fac o paranteză. Aspectul exterior este foarte, foarte important. Nu-l neglijaţi! Cu cât arătaţi mai bine, cu atât vă permiteţi mai multe. Spre exemplu, poţi agăţa salvamarul/ salvamara de la ştrand şi-ţi asiguri intrarea moca măcar încă de vreo trei ori. Sau poţi să închiriezi (gratis!) un şezlong pe plajă. Sau, sau, sau!!! (mulţi de „sau“ 🙂 )
Închid paranteza şi-mi continui cuvântarea. Ajung la ultimul punct, care se referă la Vama Veche. Deşi mi-a făcut mama peri albi cu o chestie, îi dau dreptate (sper să nu citească asta): „În Vamă nu mai sunt aceeaşi oameni drăguţi de altădată, care citesc cărţi şi sunt pasionaţi de orice lucru nou şi interesant. De fapt mai sunt. Dar prea puţini“.
Cu speranţă-n minte şi-n suflet, cu speranţa c-am trezit măcar un om la realitate, fac apel la aceste versuri: „Hei, voi, care-aţi fost odată tineri,/ HEI, voi, care ştiţi ce-i omenesc!/ Nu contează cât de lung am părul,/ Mai presus e cât şi cum gândesc!“.
Înainte de-a pune punct articolului, vă zic că toate exemplele pe care le-am dat sunt 100% reale. Fie le-am auzit sau am asistat la ele, fie le-am simţit pe propria-mi piele. În Vamă nu mai e ca-n Vamă, la şcoală nu mai e ca la şcoală şi azi nu mai e ca ieri. Încercăm o schimbare?
Cum anume sa incercam noi, personal (doh!) o schimbare? Eu una nu m-as da la salvamar ca sa intru gratis la strand. Cel mai probabil va vrea sex sau whatever, nu sunt atat de ieftina, prefer sa imi cumpar un sezlong sau sa platesc intrarea in continuare.
Cat despre Vama, cred ca e ok ca suntem noi oamenii draguti, pasionati de orice lucru nou, si asta conteaza. Nu avem cum sa ii schimbam pe ceilalti.
niciodata nu o sa mai fie ca ieri. fiecare generatie se va distra in felul sau. incercati sa intelegeti asta. copilaria voastra nu a fost ca cea a parintilor sau bunicilor vostri si nici ca cea a celor de acum. va rog frumos, nu fiti genul ALA care zice “era mai bine pe vremea mea” la 20 de ani, ca e foarte trist…lucrurile merg inainte.