Teen Press 
foto: Ioana Muntean – fotoreporter
Înconjurat de o stupizenie tumultoasă, într-un 311 plin până la refuz, cu oameni lipiți de geamuri sau striviți de uși, am realizat pentru a o mia una oară ce țară josnică avem. Țara, ca țara, oamenii sunt problema. Și nu, din moment ce citiți aceste rânduri, adică știți cu adevărat să citiți, nu faceți parte din acei „oameni“.
Sistemul educațional precar, care ne împinge de la spate să-l studiem pe Harap Alb în clasa a X-a, precum și puținii profesori care mai pun cu adevărat suflet în ceea ce fac, duc la o îndobitocire masivă printre tinerii din ziua de azi, crescuți robotic, în stil american. Tineri, care, împinși de o curiozitate halucinogenă, ajung să aibă creierul „prăjit“ încă de la o vârstă fragedă. În loc de un Mickey Mouse vesel proiectat pe ecranul televizorului, adolescenții trag adânc în piept și-l proiectează pe Mickey Mouse în locul șoferului de autobuz. Și cum să nu fie așa, când s-a ajuns ca un gram de orice substanță chimică halucinogenă, etnobotanice mai pe scurt, e mai ieftin decât un pachet de țigări. Pe lângă aceste grandioase „ingrediente ale fericirii“, care în teorie reprezintă îngrășăminte pentru plante, vânzătorii micilor/marilor magazine vând alcool și țigări oricui, fără să țină cont de vârstă. De altfel, nu există bar, club, cafenea sau ceainărie care să nu-ți satisfacă dorințele de nestăpânit în materie de alcool, ba chiar și țigări dacă ai noroc.
Avem probleme pe toate planurile. După repararea sau ameliorarea uneia dintre ele, apar alte trei în schimb, pentru a compensa. Românul moare de foame, dar are borduri extrem de frumoase, schimbate odată cu venirea unui nou anotimp pe întreaga durată a lui. Lucrări ca acestea, făcute doar de dragul de a face zgomot, precum și munca făcută de dorul Lelii, întâlnim peste tot, nu doar la drumuri și poduri. Medicina pierde zilnic teren, tot mai mulți aleg un trai mai bun în altă țară, în defavoarea României, iar puținii doctori care se încumetă să rămână, au buzunarele doldora de șpăgi și mici atenții menite să crească gradul de concentrare asupra pacientului.
Pe lângă toate aceste probleme, suntem încurajați să plecăm unde vedem cu ochii chiar uitându-ne la televizor, pe canalele românești de muzică. Putem vedea artiștii noștri cum descriu viața mizeră, fără noroc, numărând dolari americani, susținând ideea de a pleca pe Marte. Inna, care a dărâmat topurile francezilor, rămânând pe poziția întâi o bună perioadă de timp, este la noi huiduită și aproape deloc apreciată. Cum să nu râvnim la un trai afară, când avem atâtea exemple de oameni care reușesc din punct de vedere material, moral, spiritual etc. în alte țări.
Eu unul m-am săturat să nu am niciodată un cuvânt de spus, căci singurii care se pot afirma sunt cei cu mulți de „zero“ în conturi. Dacă este să dau un sfat celor de vârsta mea, plus minus câțiva ani, este sa învățați ca să plecați. Cu toate că veți fi considerați dezertori și oameni care nu-și iubesc și respectă țara, poate ajungeți respectați chiar voi în altă țară. Și da, știu că învățământul vă deprimă și că nu e deloc gratis, așa cum se presupunea, dar aici nu există viitor. Se dorește îndobitocirea populației, căci cei mai ușor de condus sunt proștii.
