Cate poate schimba tragedia de la Colectiv?

P1080411-2

de Amy Abaluță – redactor
foto: Cătălina Cosma – fotoeditor-șef

Este vorba despre carnagiul din Club Colectiv – tragedia ce a îndoliat o țară întreagă, ce a furat vieţi, a distrus trupuri, dar şi suflete; tragedia în urma căreia oamenii au ieșit în stradă, sub forma unei revolte care a reușit să obțină demisia guvernului.

Noaptea dintre 30 şi 31 octombrie a semănat mai mult a scenariu de film horror, decât o noapte distractivă petrecută în club. Undeva în jurul orei 22:30, buretele folosit pe post de izolator fonic s-a aprins din cauza unei scântei sărite de la artificii.

Am auzit tot felul de poveşti. Am auzit despre fel şi fel de norocoşi, cum ar fi tipul care a ieşit din club pentru a-şi lua o bere, că era mai ieftină, iar până să se întoarcă el de la magazin, s-a întâmplat toată nenorocirea. Un taximetrist povestea chiar în noaptea groazei, cum a dus la spital o fată arsă până la os. Apropo de taximetriști, tot la urechile mele a mai ajuns şi un zvon cum că aceştia le-ar fi cerut bani răniţilor pentru a-i duce la spital.

Ştiu şi o poveste despre ceea ce i s-a întâmplat chiar unei dintre cunoștințele mele. O nouă colegă de serviciu vorbise toată săptămâna despre concertul la care avea să meargă vineri, în Colectiv. Vine vineri seara. Prietena mea o roagă să mai rămână la serviciu, pentru a o mai învăţa ce este de ştiut. Fata cea nouă, bineînțeles, nu prea voia, era supărată şi revoltată că va pierde concertul, dar până la urmă, nu a avut încotro şi a rămas la serviciu. Puţin după 22:30 avea să afle, de la cei ce o sunau disperaţi crezând că este în club, că tocmai a scăpat din ghiarele morţii.

„Eu am scăpat cu un ochi umflat şi nişte arsuri mici în palme. Când a început incendiul, eram lângă uşa. Am alergat spre ieşire când am văzut focul. Îmi amintesc faptul că mă grăbeam foarte, foarte tare să ies, dar am căzut şi am fost călcată în picioare. Deja nu mai gândeam limpede, am crezut că sunt dusă de mult! Totuşi, la un moment dat, am reuşit să conştientizez iar totul, iar un băiat mi-a întins mâna că să mă scoată de acolo. Nu ştiu cine e, cum îl cheamă, din păcate, dar mi-a salvat, cu siguranţă, viaţa! Când am reuşit să ies, stăteam şi vedeam oameni mai mult morţi decât vii cum ies după mine. Desigur, fizic mă voi vindeca, însă psihic nu prea curând…“, spune o tânără care a reuşit să scape din iad.

„Crede-mă că nu pot să descriu. Erau cadavre peste cadavre, toată lumea se călca în picioare acolo. Sunt nişte imagini foarte şocante, chiar aş vrea să le uit.“ Acestea sunt cuvintele spuse de un tânăr care, spre norocul lui, nu a fost prins în clubul groazei, însă a venit la faţa locului imediat ce a fost sunat de doi prieteni ce erau acolo. Din păcate, până a ajuns acolo, aceştia deja se stinseseră.

A fost nevoie de 50 de morţi, peste o sută de răniţi şi de familii îndurerate pentru a schimba ceva în ţară, pentru a pune piciorul în prag. Oamenii au ieşit în stradă şi aparent (doar aparent, spun eu) au reuşit să primească ceea ce vor, au reuşit să facă guvernul să cadă. Miercuri seară, 20 de mii de români au acaparat drumul dintre Universitate şi Piaţa Victoriei. Joi seară, au fost cu 15 mii mai mulţi decât miercuri! Treizeci şi cinci de mii de români au cerut dreptatea.

Am auzit vorbe cum că s-ar lua în calcul inclusiv reinstalarea monarhiei în România.

Nu ştiu ce se va întâmpla, dar sunt sigură că anarhia de acum va răsuna mult timp de acum înainte. Este posibil să fie „gălăgie“ timp de câteva zile, ca mai apoi să revină totul la normal sau să nu lăsăm lucrurile aşa şi să asistăm la renaşterea ţărişoarei noastre. Totuşi, dacă au murit 50 de oameni şi probabil vor mai muri dintre cei aflaţi încă în stare gravă, susţin că acesta este momentul să ne schimbăm!

Leave a Comment