Am încercat timp de o săptămână să găsesc un subiect de care să mă leg în mod special şi pe care să fiu în stare să îl dezvolt, dar nu am reuşit. Se întâmplă şi la case mai mari, plus că am dreptul la o secetă o dată pe an, nu? Tocmai de aceea articolul nu-i mare lucru, e o problematică veche! De când e omul pe Terra i s-a dat oportunitatea de a avea un creier, ca atare o personalitate, o gândire. Deşi unii spun că avem două urechi şi o gură pentru a asculta mai mult şi a vorbi mai puţin, n-ar trebui să ne luăm mereu dupa zicala asta, că deja o dăm în cealaltă extremă.
Ca în reclama cu Dorel: mai cu talent, sau, în cazul acesta, mai cu tupeu. Am şi eu prieteni care-s timizi, şi sincer nu înţeleg această caracteristică umană şi izolată. Poate că la unele persoane timiditatea este o calitate, însă atunci când dânsa te opreşte să iei anumite decizii în viaţă e deja o piedică. Dacă ăla din spatele tău tace… De ce ar trebui să taci şi tu? OK, cineva are o reţinere, asta e… Bagă-te tu în faţă, susţine-ţi ideea şi fă-o să conteze! Până la urmă o să ajungi să te întrebi de ce nu te-ai afirmat. Să ai tupeu nu este un lucru rău, asta este o prostie pe care părinţii încearcă de ani de zile să ne-o bage pe gât. Bineînţeles, mă refer la tupeul constructiv :-). Este atât de simplu şi noi facem totul să pară mai complicat. Ne place asta, ne duce la extaz fără să realizăm.
Am realizat de la o persoană un lucru săptămânile astea: Când cineva spune că România e o ţară de proşti, inculţi şi că abia aşteaptă să plece de-aici, toată lumea brusc vrea acelaşi lucru. Nimeni nu stă să îşi apere ţara sau măcar să se gândească: „Bă, eu chiar vreau să plec sau m-am băgat doar aşa, că şi ăla de acolo a zis asta?“. Nu e nimic în neregulă cu România, este o ţară frumoasă, doar că s-au ales oamenii greşiţi pentru a o pune în valoare. Dacă vrei să pleci, fă-o pentru tine nu pentru că pleacă şi alţii. De ce să spunem şi să facem ca Vasilică de la etajul doi, să o lăsăm baltă şi să nu ne mai pese?! Ştiu că mulţi doriţi să schimbaţi ceva, dar hai să o facem pe bune! Am mai spus asta şi în articolele precedente, mai ales că mereu mă axez pe acelea care ţin de caracterul oamenilor şi societatea în care trăim.
Ştiţi articolele alea pe care le primiţi prin mail sau vă bombardează pe net: „10 paşi pentru a te asigura că iubitul tău este fidel“, „5 paşi pentru a trece de o despărţire“, „32 de paşi pentru o viaţă sănătoasă“ (ultimul menţionat chiar există!). Ne ghidăm după paşi ca aceştia, care dau un optimism fals, de moment? Sunt sigură că majoritatea daţi cu flit la ce scrie acolo, dar se găsesc unii care nu le citesc doar de plictiseală, ci o fac pentru că au impresia ca o să îi ajute; lucru ce pe mine mă amuză enorm. Nu trebuie să faci ce-ţi spun revistele sau internetul, fă ce crezi tu de cuviinţă, fie că e greşit, fie că e corect, a venit din partea ta şi asta e important!
Tocmai de aceea în acest articol am ţinut să vă readuc aminte de perioada în care suntem: adolescenţa. Puteţi să faceţi ce vreţi, frate! Aşa că lăsaţi naibii reţinerile şi spuneţi ce credeţi! Nu vă mai gândiţi că poate suna penibil, aiurea sau că persoanele prezente vor râde cu poftă.
Dacă un adult ar citi asta mi-ar spune că de la o vârstă e altceva. De ce să fie altceva? Poate noi nu vrem, poate dorim să rămânem la fel de plini de viaţă ca acum; nu de alta, dar e mai distractiv şi dă o pată de culoare pe tabloul ăsta pastelat. Eu aşa mi-am propus, spre exemplu, să mă simt tânără mereu. Şi voi probabil că vreţi acelaşi lucru, nu? Se spune că fiecare generaţie este diferită. Doar că asta este o concepţie un pic greşită. Am mai spus o dată că părinţii noştri erau exact ca noi la vârsta noastră. Aşa e, ce poţi să faci? Aşa că mai rămâne o singură întrebare: „Le călcăm pe urme?“ Aici vă las pe voi să comentaţi, căci părerile sunt împărţite!
Extraordinar articol!
Sunt de acord cu tine cand afirmi ca timiditatea este o piedica, mereu am fost timida, si mi-a luat ceva sa imi dau seama ca nu era bine. A trebuit sa pierd ca sa imi dau de acest lucru. Macar bine ca mi-am venit in fire.
Cat despre faptul ca fiecare generatie e diferita..asta e o prostie ce o aud mai peste tot, ma bucur ca mai e cineva care crede ca nu e adevarat. Bunica imi zicea ‘ehe cand eram eu la varsta ta bla bla’..pentru ca acum sa vad pe la tv sau sa mai aud de la parinti, cum ca ei faceau in mare aceleasi lucrui ca si noi..exceptand ceea ce tine de tehnologie bineinteles. Iar daca le calcam pe urme..asta depinde de fiecare parinte, familie, om in parte.
“Bagă-te tu în faţă, susţine-ţi ideea şi fă-o să conteze!” – atunci explica-mi si mie de ce lumea e asa intoarsa pe dos cand le contesti opiniile.