Adolescenta, lapte cu cereale

adolescenta, lapte cu cereale

adolescenta, lapte cu cereale

de Andra-Maria Măciucă – redactor
foto: Ana Lungu – colaborator foto

Există lucruri care ne diferenţiază, pe noi, cei care compun majoritatea cititorilor şi evident, cei care îşi împart gândurile, impresiile şi observaţiile cu voi. Dar un lucru ţine deja de domeniul certitudinii: suntem adolescenţi. V-aţi pus vreodată întrebarea: „De ce spune toată lumea trecută prin perioada asta că este cea mai frumoasă?“ Eu am găsit un răspuns, poate reuşiţi să le împărtăşiţi pe ale voastre!

Adolescenţa este frumoasă pentru că este perioada de mijloc a vieţii, perioada în care ai câte puţin din tot, puţin care pare uneori deloc sau prea mult. Este etapa când poţi cel mai bine să îţi aminteşti trecutul (copilăria) şi să visezi la viitor. Tu câte dorinţe ai? Ce te-ar împlini mai mult: să ai o carieră demnă de invidiat sau o familie unită şi un cămin? Probabil că puţin din toate, pentru că da, suntem oameni, şi avem mai multe nevoi decât credem sau decât ne place să recunoaştem.

Nu vreau să vă bag în discuţii filosofice, deşi sunt multe probleme care par „existenţiale“, fără soluţie etc. Dar amintiţi-vă doar cât v-aţi dorit să creşteţi!

În acest sens, vom lua în calcul două jumătăţi care constituie un întreg, aşadar un întreg care constituie un singur om: o jumătate tânjeşte după perioada aia fără griji, după desenele animate din copilărie şi şotronul din spatele blocului, jumătatea care totuşi tânjea să crească… era atât de dornică să înfrunte necunoscutul!
Cealaltă jumătate tânjeşte după perioada în care vor avea independenţă deplină, după sentimentul ăla de libertate care ne aduce fericire.

Întrebarea este: mai există adolescenţi care chiar se bucură că pot fi numiţi astfel? Sau cei care visează la trecut sau la viitor îi depăşesc numeric? Putem să visăm la prezent?

De câte ori avem o problemă, ne gândim, oare, că peste câţiva ani va fi chiar un subiect de amuzament? Pentru că motivele de supărare sunt din ce în ce mai des asociate cu lucruri trecătoare, fireşti, care luate ca atare ne pot face să realizăm că, în timp, problemele alea fără soluţie reuşesc, în unele cazuri, chiar să nu îşi lase amprenta asupra noastră.

Ce rezultă din toate acestea? Că, deşi adolescenţa este laptele în care viaţa pune cereale, totul are un rost: fără cereale, chiar şi vechi, viaţa ar deveni monotonă şi nu am mai putea distinge momentele de tristeţe de cele de fericire, exact idealul pe care îl căutăm. Cum ne putem da seama că suntem fericiţi dacă nu am trecut şi prin perioade tulburi?

Savuraţi cerealele şi când rămân ultimele trei şi le „alergaţi“ cu lingura, amintiţi-vă câteva lucruri:
Există cereale vechi, care ne fac să ne simţim rău pe termen scurt, dar dacă ştim care este tratamentul potrivit, nu vor avea un impact negativ pe termen lung. Până la urmă, ce nu este digerabil este îndepărtat imediat, nu-i aşa? 🙂 Pentru asta, în schimb, trebuie să alocăm mai mult timp introspecţiei.

Există, în schimb, şi cereale gustoase care, chiar dacă sunt mâncate cu prea multă poftă şi să zicem că ni se apleacă, ne învaţă şi ne pregătesc pentru momentul în care vom gusta libertatea, moment în care trebuie să avem răbdarea să adunăm în lingură şi ultimele trei cereale, ca să putem să spunem că ne-am săturat – că ne-am săturat de frământări, de supărări şi tot tacâmul, şi că suntem gata să mâncăm şi altceva la micul dejun!

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *