Teen Press 
foto: Ioana Gheorghiu – fotoreporter
Odată ca niciodată, pe un canal TV – al cărui nume este irelevant -, rula un film american care, printre altele, înfăţişa viaţa unei familii ai cărei copii erau „homeschooled“. Nu dau nume filmului, tocmai pentru că nu vă doresc să vă pierdeţi două ore din viaţă complet inutil. Însă, din starea indiferentă pe care am avut-o pe parcursul derulării acestuia, am simţit o străfulgerare atunci când am văzut nivelul ridicat al educaţiei junilor protagonişti, care nici măcar nu mergeau la şcoală!
După acel moment revelator, s-a lăsat o densă ceaţă asupra gândirii mele, neînţelegând acest paradox. Ei bine, nu este nimic filosofic la mijloc, este doar magia învăţământului la domiciliu!
Ce este mai exact homeschooling-ul?
Mot-a-mot, acesta înseamnă că suntem educaţi de către proprii părinţi sau de către un tutore, de acasă, în afara unei şcoli de stat sau private. Însă băncile şcolii se pot muta oriunde, nu numai în propriul domiciu. Când vine vorba de modul de funcţionare al învăţământului de acasă, nu există o structură fixă, deoarece fiecare familie poate opta pentru alt mod de a-şi educa copiii.
O formă a homeschooling-ului o reprezintă unschooling-ul, care se diferenţiază de cel dintâi prin faptul că nu există o materie sau un orar prestabilite şi nici un adult nu se mai implică în educarea copiilor, părinţii acordându-le acestora din urmă deplină libertate în a învăţa ce vor ei, când, cât şi cum îşi doresc.
Deşi la noi este încă o raritate şi chiar un domeniu tabu, homeschooling-ul datează încă din secolul XVI, înainte ca şcolile publice să fie măcar constituite. Însă, nici apariţia acestora nu a determinat oamenii să îşi lase copiii pe mâna statului, ci li s-a confirmat faptul că sistemul personalizat creat de ei este incontestabil mai bun.
În anii ’60, Rousas John Rushdoony, un filosof calvinist, teolog și istoric, a început să lupte pentru mişcarea învăţământului de acasă, recunoscând în cele trei lucrări ale sale, „Intellectual Schizophrenia“, „The Messianic Character of American Education“ şi „The Philosophy of the Christian Curriculum“, natura seculară a sistemului educaţional american şi puterea manipulatoare incredibilă a acestuia. În acelaşi timp, un grup de specialişti în educaţie a descoperit că învăţământul formal este nu numai aproape inutil, dar şi dăunător din punct de vedere social, psihologic şi academic.
Azi, învăţământul la domiciliu este legal în majoritatea statelor, iar numărul familiilor care adoptă acest sistem este din ce în ce mai mare. Recordul mondial la homeschooling îl deţine chiar ţara de provenienţă a acestei mişcări, Statele Unite ale Americii, unde, în anul 2010, două milioane de familii îi învăţau pe copiii lor ce plăcută este cunoaşterea fără stresul unei şcoli obişnuite. Nici Canada sau Anglia nu o duc rău, mândrindu-se cu performanţa a aproximativ 60.000 şi, respectiv 50.000 de oameni educaţi acasă. În cealaltă extremă, avem exemplul Germaniei, unde homeschooling-ul este complet interzis – sau ţări unde încă au loc dezbateri pe această temă, cum ar fi propriul pământ mioritic.
Homeschooling-ul mioritic
Şi că tot vorbeam de România, situaţia la noi este puţin mai complicată, în sensul că homeschooling-ul este interzis şi nu prea. Teoretic, doar persoanele cu anumite probleme medicale pot opta pentru această formă alternativă de învăţământ, însă Asociaţia pentru Home Schooling România se luptă din greu pentru legalizarea învăţământului la domiciliu în ţara noastră.
Cu toate acestea, a fost găsită o portiţă în lege în aşa fel încât oricine să poată face homeschooling. Curioşi? Să zicem doar că se cheamă şcoală-umbrelă şi că este răspunsul tuturor problemelor celor care vor să fie homeschooled.
Dar, ce este mai exact o şcoală-umbrelă? După cum îi indică şi numele, această şcoală îi apără pe cei dornici să se educe acasă de nasul băgăcios al autorităţilor. Mai precis, un copil se poate înscrie la o şcoală-umbrelă din străinătate, care îi emite acestuia foaie matricolă şi diplomă oficiale, acestea fiind recunoscute de statul român. Instituţia-umbrelă oferă elevului şi o programă, materiale educaţionale şi suport moral, însă părintele sau tutorele îşi poate construi propria lui structură după care să îşi educe copilul.
Şi pentru că prea era totul roz şi pufos, trebuie să ştiţi că aceste şcoli-minune vin şi cu un preţ la pachet. În funcţie de cât de renumită este şcoala, costurile pot varia de la câteva sute de dolari, la câteva mii pe an – însă despre dezavantajele homeschooling-ului vom vorbi puţin mai încolo.
Cum arată o zi din viaţa unui homeschooler?
Deşi poate părea că viaţa unui copil educat la domiciliu este un colţ din rai şi că acesta ar sta toată ziua nefăcând de fapt mai nimic, în timp ce restul muritorilor de rând se chinuie să ia note mari la şcoală, trebuie să ştiţi că o zi din viaţa unui astfel de personaj este pe cât se poate de încărcată. În general, cei homeschooled îşi împart timpul între învăţatul acasă – citind, desenând, scriind, documentându-se -, între diverse cursuri şi workshop-uri, unde pun în practică ceea ce au învăţat, şi între părinţi, cu care fie continuă studiul, fie recapitulează cunoştinţele acumulate în ziua respectivă. Deşi, este posibil ca toate aceste activităţi să nu se regăsească în absolut fiecare zi, asta nu înseamnă că tânărul educat la domiciliu nu are o programă variată.
După cum am mai spus, există atâtea feluri în care homeschooling-ul poate fi abordat, încât este aproape imposibil să expui o „carte cu instrucţiuni“. În timp ce unele familii pot opta pentru un program asemănător cu cel de la şcoală – ore de curs, teme, testări -, altele acordă o foarte mare libertate copilului, acestea nestabilind nici măcar nişte materii de bază. Mai există şi aceia care sunt foarte stricţi la început, ca apoi să lase garda jos, treptat, odată ce şi-au dat seama de dorinţa şi devotamentul copilului de a învăţa.
Cum o să mai socializez dacă nu merg la școală?
Primul lucru care răsare în mintea oricui când se gândeşte la homeschooling este problema „Dar, cum o să mai am prieteni dacă nu merg la şcoală?“. Pentru început, hai să ne gândim puţin la cum sunt repartizaţi copiii în şcoli: clasele sunt suprapopulate nu pentru că statul ar încuraja socializarea dintre elevi, ci pentru că nu au suficiente clase pentru toţi – aşa că, îndeasă şi 40 de şcolari într-o sală de curs; timpul dedicat socializării reprezintă cam zece minute între ore, din care elevul se bucură maximum de jumătate, având în vedere faptul că mereu există profesori care nu termină de predat lecţia la timp; elevii sunt repartizaţi în funcţie de vârstă, ceea ce împiedică comunicarea cu cei mai mici, respectiv mai mari decât ei.
Facem un pic de brainstorming şi ne dăm seama că adevărata socializare nu are loc la şcoală, ci micile întâlniri de după terminarea programului sunt cele care unesc oamenii. Când ne gândim la prietenii din liceu, nu ne vin în cap pauzele minuscule în care ne-am mai schimbat un „Ce faci?“, ci excursia la mare din vara dintr-a XI-a şi a XII-a, de exemplu, unde Gigel a uitat friptura pe grătar, iar Maricica se prefăcea că se îneacă că să o salveze Ion.
Este adevărat că cei mai buni prieteni la şcoală ni-i i-am făcut, dar asta nu înseamnă că nu putem lega prietenii care să dureze o viaţă şi în alte părţi. Tinerii educaţi la domiciliu se bucură de mai multe ore de socializare pe zi decât un elev obişnuit, deoarece acesta este implicat în numeroase activităţi de voluntariat, workshop-uri sau cursuri, unde are plăcerea de a lucra împreună cu alţii ca el. Totodată, junele homeschooled este ferit de influenţele negative care există în şcoli, acesta având şanse mai mici de a se apuca de fumat, băut sau chiar droguri, iar grupul său de prieteni este mult mai divers decât cele pe care le vedem prin instituţiile de învăţământ ale statului.
Ce rezultate au cei cei educați acasă?
Un alt lucru care poate părea paradoxal este faptul că tinerii educaţi la domiciliu au rezultate vizibil mai mari în examenele naţionale decât elevii şcolilor publice sau private. Acest aspect este observabil în special în S.U.A., unde homeschooling-ul este atât de comun, iar sistemul american atât de complex, încât astfel de studii sunt posibile.
Totuşi, când vine vorba de motivul performanţei uluitoare a homeschooler-ilor, opiniile sunt împărţite: pe de o parte, sunt cei care pun notele evident mai mari a celor educaţi acasă pe seama eficienţei sporite a homeschooling-ului faţă de învăţământul de stat, iar pe de altă parte, criticii spun că demografia şi alţi factori ar influenţa aceste rezultate. Mai precis, homeschooler-ii provin adesea din familii înstărite, unde părinţii au amândoi diplomă de studii superioare, iar acest lucru ar favoriza reuşita şcolară a copiilor lor, educaţi acasă. Cu toate acestea, nu există o teorie exactă, iar din moment ce teoriile prezente se bat cap în cap, nu putem pune degetul pe cauza pentru care performanţele copiilor educaţi la domiciliu sunt mai mari decât cele ale adepţilor învăţământului de stat.
Pot să mai dau înapoi?
Dacă vă gândiţi că procesul de trecere de la o şcoală obişnuită la homeschooling este o stradă cu sens unic, vă înşelaţi, deoarece copilul educat acasă se poate reînscrie oricând la o instituţie a statului sau privată. Fiind înscris la o şcoală-umbrelă şi având statutul unui elev al unei şcoli private din străinătate, tânărului i se aplică aceeaşi regulă ca oricui care vrea să îşi schimbe locul de studiu: în mod gratuit, părinţii fac o cerere către şcoala dorită, precizând anul de studiu în care doresc să fie repartizat copilul lor, această cerere fiind vizată de către directorul şcolii. La respectiva cerere se vor ataşa şi alte documente care certifică anii în care elevul a învăţat în ţară. Procesul de admitere poate deveni destul de dificil, dat fiind faptul că tânărul s-ar putea să dea un set de testări cu scopul de a stabili dacă nivelul său corespunde cu nivelul clasei în care doreşte să fie repartizat. Cu toate acestea, există loc de negocieri, iar o soluţie personalizată poate fi găsită. În ceea ce priveşte şcolile private, această reintegrare este mai uşoară, însă presupune costuri mai mari.
Un alt aspect care ne poate împiedica din a adopta homeschooling-ul este urmarea unei facultăţi, în cazul în care copilul nu a urmat un liceu. Daţi-mi voie să vă spun că orice homeschooler poate urma o facultate, dacă are o diplomă de terminarea învăţământului liceal. Păi, bine, şi cum ar trebui să aibă diplomă de Bacalaureat dacă el nu a mers la liceu? Foarte simplu! Cea mai comodă soluţie este reînscrierea în clasa a XII-a la un liceu public sau privat, la sfârşitul căreia urmează examenul de Bacalaureat şi înscrierea la o facultate, ca orice alt elev.
O altă variantă, mai complicată şi costisitoare însă, este eliberarea unei diplome de către şcoala-umbrelă. În cazul în care copilul optează pentru această metodă, acesta va trebui să urmeze o grămadă de paşi şi să îşi pregătească o sumedenie de acte pentru a i se echivala studiile din străinătate.
Avantajele și pierderile care vin odată cu homeschooling-ul
Acum, că am dezbătut majoritatea aspectelor legate de învăţământul la domiciliu, putem recunoaşte atât beneficiile acestui sistem, cât şi dezavantajele lui. Printre lucrurile pe care le avem de câştigat dacă alegem să fim homeschooled, se numără faptul că deţinem controlul în totalitate asupra educaţiei pe care o primim, dar şi asupra influenţelor negative din afară; avem abilitatea de a transforma învăţatul în ceva plăcut şi frumos, de asemenea, putem selecta doar informaţia pe care o considerăm utilă – gata cu funcţiile aritmetice criptate şi cu formulele chimice interminabile! Acest sistem ne ancorează în viaţa reală, prin faptul că cei educaţi acasă folosesc informaţia acumulată în mod natural, spre deosebire de elevii din şcoli, care învaţă totul într-un mod mecanic şi artificial.
Un alt avantaj ar fi flexibilitatea, având în vedere faptul că homeschoolerii lucrează în ritmul lor, aceştia neavând un program strict de şapte ore consecutive de învăţat continuu, cum există în şcoli, iar timpul pierdut prin mijloacele de transport în comun spre şcoală este echivalent cu zero.
La polul opus, cel mai mare dezavantaj al homeschooling-ului, care pune mulţi părinţi pe gânduri, este pierderea unuia dintre salarii. Un copil educat acasă trebuie supravegheat aproape în permanenţă, iar părintele, având rolul unui profesor, nu mai are timp şi pentru serviciu. De asemenea, deşi ne gândim că am economisi bani prin faptul că nu mai trebuie să plătim uniforme, fondul clasei sau alte materiale cerute în şcoli, să nu uităm taxa destul de mare a şcolilor-umbrelă sau materialele educaţionale de care copilul încă are nevoie, toate acestea plătite dintr-un singur salariu, care trebuie să susţină toată familia.
Părerile profesorilor despre homeschooling
O altă problemă o reprezintă criticile din jur. În prezent, în România, familiile care aleg homeschooling-ul trebuie să se pregătească psihic pentru toate săgeţile veninoase care vor fi aruncate asupra lor şi de toate prejudecătile de care se vor ciocni. În ajutorul lor, însă, vine Internetul, unde există deja comunităţi de familii care au adoptat învăţământul la domiciliu.
•„Eu nu sunt de acord cu învăţatul la domiciliu. Consider că are mai multe dezavantaje decât avantaje, cum ar fi lipsa socializării şi a competiţiei sau inabilitatea de a-ţi da seama de nivelul tău, deoarece nu te poţi compara cu ceilalţi şi nu poţi vedea unde te situezi. Sunt, de asemenea, şi avantaje, însă consider că dezavantajele sunt mai numeroase.“ – Maria Postu, Limba şi Literatura Română
•„Consider că este o idee bună pentru copiii de până în opt ani, care nu sunt încă suficient de pregătiţi pentru societate. La o vârstă fragedă, nu numai că sunt apăraţi de şicanele colegilor, dar părinţii sunt încă suficient de pregătiţi ca să le facă faţă din punct de vedere academic şi să îi educe cum trebuie. Mai încolo, însă, este destul de complicat pentru că, în România, nu există câte un examen pentru fiecare an de studiu şi este greu să îţi dai seama dacă copilul homeschooled este la acelaşi nivel cu cel educat la şcoală. În afară, au un sistem bine pus la punct şi nu e nici o problemă, dar la noi este mai greu momentan“ – Florina Ruse, Limba Engleză
•„Homeschooling-ul are și avantaje și dezavantaje. Un dezavantaj îl reprezintă lipsa socializării, copilul nefiind integrat într-un colectiv. Apoi, mai este problema că nu își poate da seama de nivelul său, în comparație cu ceilalți copii de aceeași vârstă. Consider un avantaj atât faptul că nu se irosește timp pe drum, cât și acordarea unei atenții mai mari educației acasă, față de școli.
De asemenea, cred că unor părinți le-ar fi greu să facă față educației copiilor lor, în sensul că nu sunt suficient de pregătiți sau, pur și simplu, nu au ceea ce le trebuie pentru a face munca unui profesor. De exemplu, eu cred că aș putea să-mi educ copilul acasă, însă nu cred că toată lumea este în stare, iar ca să angajezi profesori particulari, este nevoie de resurse.
Una peste alta, nu sunt împotriva homeschooling-ului, însă nici nu mi se pare un lucru ușor de implementat, pe care toată lumea l-ar putea adopta.“ – Alexandru Popp, Limba Latină
