Abstract

de Vlad Muntean – colaborator
foto: Ana Diaconu – fotoreporter

După multe luni în care am îndurat frigul de dimineaţa până seara, a venit în sfârşit primăvara. Cu bune, cu rele, e aici şi a adus cu ea gânduri ce nu credeam că o să-mi treacă vreodată prin cap. Unele dintre ele se referă la mine, la faptul că am intrat la liceu şi sunt boboc şi… ştiţi voi la ce mă refer, iar altele sunt pur şi simplu ironii parcă apărute dinadins să-mi facă în ciudă.
Este ciudat şi totodată interesant faptul că timpul se scurge printre degete, oboseala pune stăpânire pe noi mai repede decât ne-am fi putut imagina vreodată, iar profesorii sunt mai neinteresaţi de ore decât o bătrână de ştirile sportive.

Multitudinea de „prieteni“ din generală sau legăturile „pe viaţă“ pe care le aveam în plan alături de ei au fost uitate chiar dinaintea începerii anului şcolar şi am ajuns aici tot cu acei doi-trei prieteni fără de care nu pot trăi şi care mi-au fost alături mereu, în adevăratul sens al cuvântului.
De asemenea, am observat că notele mici căpătate sunt direct proporţionale cu timpul petrecut oriunde altundeva în afara casei, loc strategic de tocit. Vacanţele par din ce în ce mai scurte, iar ora de curs parcă se scurge cu încetinitorul, în ciuda dorinţei noastre de libertate. Şi nu orice libertate, ci acea libertate care-ţi permite să te urci în tren şi să te duci la munte, distrându-te cât te ţin curelele, fără griji şi fără bani.

Ispitele sunt mari, pedepsele pe măsură. Îţi e dor acum de anii trecuţi în care pierdeai timpul în faţa televizorului, aşteptând cu sufletul la gură noul episod din „Jack, piratul cel teribil“. Ce-i drept, desenul mi se pare haios chiar şi acum, cu toate că nu se mai practică aşa ceva de când am devenit aşa-zişi „adolescenţi“. Cine mai are timp de amuzament pueril, când singurul lui gând este să plece din ţara asta, care este aproape la fel de jos precum Groapa Marianelor? Toţi speră la o minune, dar de-a lungul timpului am văzut că suntem ocoliţi de aşa ceva, lăsând loc corupţiei şi „comunismului“. Da, chiar aşa, cu toate că am ieşit, teoretic, din comunism, încă se mai practică asta în viaţa de zi cu zi şi chiar şi-n rândul sistemului de învăţământ, precum spunea regretatul cântăreţ Florian Pittiş: „Nu contează cât de lung am părul/ Important e cât şi cum gândesc“.

Suntem înconjuraţi de foarte multă ipocrizie, minciună, pupincurism şi, nu în ultimul rând, mediocritate. Cocalarii se-nmulţesc pe zi ce trece, iar noi, restul, cei care facem parte din masa de oameni relativ inteligenţi, pierdem teren în faţa „shucărimii“. Mai nou, nu se mai pune accent pe cultură, dragoste sau dreptate, ci pe frizuri, haine, accesorii de ultimul răcnet, pe principiul „care dă mai mult!“ sau „mare-i centura românului“.

Bomboanele s-au transformat în ţigări. Temele ajung tot mai des în gunoi. Detenţia devine suspendare. Telefoanele mobile sunt ceva cazual. Sucul devine Vodka. Bicicletele, maşini. Săruturile pasionale se transformă în sex sălbatic. Vă mai aduceţi aminte când să ajungi „high“ însemna să te dai în leagăne sau să înalţi un zmeu? Când protecţia însemna să porţi cotiere, genunchiere şi cască sau când umărul tatălui tău era cel mai înalt loc de pe Pământ, iar mama ta era o eroină? Cea mai puternică durere era cea cauzată de căzăturile de pe bicicletă. „Rămas bun“ era doar până mâine. Nici măcar nu am putut aştepta să ne maturizăm…

În schimb, ciudat este faptul că observăm toate aceste detalii. Sunt evidente şi totuşi nu le acordăm atenţie. Le lăsăm să treacă, minţindu-ne singuri că au fost doar în imaginaţia noastră, iar ele se tot adună. Şi se vor aduna, se vor tot aduna, până când nu va mai exista loc să se adune şi va fi trasă linie. Şi atunci, va scăpa cine va putea.

Recommended Articles

6 Comments

  1. Profund, n-am ce spune. Sau nu! Pe lângă metaforele lucrate cât de cât, la care te-ai descurcat binișor, articolul este o mare copie după multe altele pe același subiect.

    Ia încearcă ceva mai serios sau mai puțin abordat.

  2. =))) fotoreporter: a dat copy, paste si si-a trecut numele=))) Felicitari!

    1. Imi pare rau sa te anunt, dar poza am facut-o EU In photoshop, asta DUPA CE l-am desenat pe jack in creion, si apoi scanat.

  3. si acum legat de articol (m-a atras poza si nu am putut sa citesc articolul pana nu m-am oprit din ras).
    penultimul paragraf e luat de pe Facebook? cred k l-am mai citit pe undeva pe acolo… nu vreau sa critic, mai ales o boboaca, entuziasmata de calitatile ei de jurnalist, care mai are timp sa invete si poate chiar o va face (pentru ca face parte din categoria oamenilor destepti)… dar serios, ai 15 ani (maxim), habar nu ai ce e ala comunism, si totusi il critici, ba chiar poti recunoaste tipologia omului comunist….
    articolul a inceput cu ‘trecerea timpul’ si s-a ajuns la falsi prieteni, tigari, droguri si sex… ar trebui sa te intereseze alte subiecte, sunt sigur ca vei gasi ceva interesant si dragut de zis din viata ta de adolescent cuminte… nu incerca sa faci parte din categoria de oameni care scriu doar despre ‘senzational’!

    1. pacat ca e boboc, si nu boboaca. 🙂

  4. Super tare articolulul !!!
    Foarte adevarat !!

Leave a Reply

Your email address will not be published.