Tocanita lu’ Zamfir

Rubrica Tocanita lu' Zamfir

de Andrei Zamfir – redactor

Poate că aşa a fost să fie, nu ştiu cum, dar în Tocăniţele din preajma unor evenimente calendaristice importante temele sunt şi ele uşor upgradate. Cum a fost anul 2010? Dacă stau bine să mă gândesc, de abia m-am obişnuit să scriu 2010 când pun data, acum trebuie să schimb încă o cifră. Poate că undeva în primele zile din ianuarie o să văd 2011 scris pe hârtie şi o să mă zic admirativ: „Ia uite, frate, cum arată!“ Ce voiam să zic este că 2010 a trecut mult, mult, prea repede. Parcă alaltăieri era primăvară şi ieri vară, când şi unde s-a dus toamna? Iată ce întrebări îmi pun eu acum, faţă de alţii care stau şi se gândesc la alte porcării.

Spre exemplu, una din poezele este că Revelionul este oportunitatea să fim mai buni. Adică stai şi te gândeşti „Ce am făcut anul ăsta?“, urmând să îţi spui că „La anul vreau să…“ Nu mă înţelegeţi greşit. Nu e nimic rău în asta, însă haideţi să nu mai fim noi atât de altruişti, vrem să fim mai buni cu lumea, să ocrotim natura, să, să, să. Ideea este că mai degrabă mi-ar plăcea să aud lume zicând: „La anul o să muncesc mai mult, vreau să îmi cumpăr haine mai scumpe, o maşină etc“. Da, asta este plauzibil pentru că face referire la sine, căci în definitiv totul se face pentru sine. Nu există acţiune făcută de om care să nu aibă un efect asupra sa, preferabil pozitiv, dacă nu este idiot. Dar, hopa Mitică, vin şi eu acum cu chestiuni atât de mărunte.

Şi Crăciunul este un prilej de actorie socială. În acest caz, în schimb, acţiunile se îndreaptă către copii, iar aceasta este o scuză. Copilul are înainte de toate copilărie, iar copilăria trebuie să dea pe afară de afectivitate şi atenţie, altfel nu mai e copilărie. La nivel ochiometric, îmi pare foarte rău să mă duc în mall la începutul lui noiembrie şi să-l văd pe Moş Crăciun. Nu mă înţelegeţi greşit, îmi place de el, e băiat bun, dar este totuşi noiembrie. Adică Moşule, nu ai treabă pe la fabrică, poate te reţinem noi cumva?

Oricum, aştept cu interes să îl văd în 2025, de 1 mai, pe Moş Crăciun la intrare în Mamaia, să primească turiştii şi să le reamintească faptul că se apropie Crăciunul. Apropo, până la urmă, de ce se intră din ce în ce mai devreme în spiritul ăsta al sărbătorilor? Adică ştiu de ce, dar este această perioadă un boom economic atât de puternic de se lăbărţează ăştia în halul ăsta, an după an? O fi, altfel, zău că nu îmi explic. De abia aştept reportajele de anul ăsta din hipermarketuri, unde, pe alocuri, voi fi oamenii întrebaţi câţi bani alocă ei pentru cei dragi. După, se fac nişte statistici, afişează ei nişte rezultate, românul cumpără cu 4% mai nu-ştiu-cum decât nu-ştiu-când. Ar trebui să stea cineva să se uite la ştiri şi să facă ceva despre asta, să-l intereseze?

Mă rog, poate că l-ar interesa, dar matricea este identică, câteodată pot pune caseta de anul trecut că se repetă ştirile oricum.

Nu pot să închei Tocăniţa fără să le mulţumesc fanilor. A fost un an teribil de bun. Probabil că redactorului meu şef i-am scos încă o sută de fire albe, i-am mai provocat nişte dureri ici, colo. Ce să fac? Am recunoscut-o public, sunt ca un fel de oaie neagră, propun să fiu trecut în agendă Bisisica. În schimb, sper că rezultatele au fost pe măsura aşteptărilor. Să fiţi cuminţi, dragilor. Aveţi grijă de voi şi nu mâncaţi prea multe dulciuri. Succese nebănuite!

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.