Teen Press 
Da, fii prost, aşa te vor! Îţi faci iluzii că vei avea marea cu sarea dacă ştii ce vor ei să ştii? Ei bine, nu! Tot EI ţi-au pregătit o ţeapă de toată frumuseţea… Nu acum, mai târziu, bineînţeles…
Acest articol ar putea fi interpretat drept un manifest împotriva a tot ceea ce învăţăm noi până devenim „oameni mari“. Este însă un material ce trage un semnal de alarmă asupra inutilităţilor cu care suntem forţaţi să ne batem capul, inutilităţi care ajung să dicteze felul în care viaţa noastră se va derula de la un anumit punct încolo… Inutilităţi pe care trebuie să le învăţăm din simplul fapt că cei responsabili de educaţia noastră nu văd mai departe de ograda lor, de graniţele timpului şi spaţiului (şi-aşa limitate) în care trăim toţi, indiferent dacă ne place sau nu.
Exact la vârsta la care ar trebui să se dezvolte creativitatea, gândirea analitică, exact atunci când ai şansele cele mai mari să scoţi ce e mai bun din tine, eşti obligat să înveţi cuvintele altora, ce au spus alţii despre o anumită chestiune, ce părere au ALŢII! Să le înveţi pe de rost, ca şi când ele ar reprezenta adevărul absolut, ca şi când altceva în afară de acele spuse nu ar exista, sau ar fi incorecte. Nimănui nu îi pasă de ce părere ai TU, nimeni nu vrea să asculte ce ai TU de spus, cum te duce pe TINE capul să interpretezi ceva, cum eşti în stare să formulezi o opinie, fără să o fi citit în vreo carte. Cum, pe baza unor cunoştinţe generale, eşti în stare să operezi logic cu argumente, idei etc., astfel încât ceea ce formulezi să fie în totalitate meritul şi munca ta.
Facem parte dintr-un sistem în care nimeni nu are nevoie ca tu să gândeşti cu adevărat. Le pasă doar să ai o memorie excelentă, un cap gol, ca o foaie nescrisă, pe care ei să poată scrie ordine absurde ce duc la măsuri scandalizante. Asta, bineînţeles, fără să pui prea multe întrebări, dar „să-ţi faci bine treaba“. Astfel încât toată lumea să fie mulţumită: ei se asigură că nu o să fie nimeni suficient de isteţ ca să se prindă şi să le ia locul, cei ce ştiu şi propagă acele lucruri inutile… câştigă şi ei o pâine, iar cei cărora le sunt băgate pe gât tâmpeniile alea se descurcă în limita posibilităţilor…
A fi „isteţ“, în unele cazuri, înseamnă, de fapt, „a avea o memorie foarte bună“, de care oricine se poate folosi oricând. Iar acest lucru nu se va schimba. Acuzaţi-mă de pesimism sinistru, dar noi, geto-dacii de azi, nu avem gena revoltei. Avem însă nişte limite ale suportabilităţii extrem de flexibile, dacă aţi observat…
Am un deja-vu. Nu ești prima care scrie despre asta, și mă refer din redacție, căci și Gabi a spus despre ceva asemănător prin atingerea subiectului “olimpicii”, la fel și Robert tot la adresa olimpicilor. Nu spui nimic nou, dar nici într-un mod extraordinar. Înțeleg că-i critică universală, dar se pare că devine și redundantă.
Apreciez însă opinia, relatată din primele rânduri, la care spun bis, însă articolul am spus mai sus cum este.
frustratule
Fara atacuri personale. E opinia lui si n-are rost sa ataci o persoana aiurea.
Recunosc ca doar prima parte am reusit s-o citesc si sa sune mai interesant.
Altfel, am aruncat decat o privire peste restul articolului si am ajuns la aceeasi concluzie ca si tine. De ce doar atat? Pentru ca sa citesc aprox. acelasi lucru (din nou), imi da o durere de cap.
Ma tem ca ai inteles gresit tema, nu vorbeam despre olimpici.
Si interesant este ca toata lumea e de acord ca avem o problema, dar nimeni nu face nimic…