Crysis 2 – epic fail

de Vladimir Pogonariu – redactor
foto: ea.com

Probabil unul dintre cele mai aşteptate titluri şi unul din cele mai aşteptate shootere ale acestui anului 2011. Probabil. Cam aşa poate fi descrisă continuarea unuia dintre jocurile care a făcut furori acum un an şi ceva, acesta vrând să fie o combinaţie fatală între „Call of Duty“ şi „Halo“. Dacă le-a ieşit sau nu combinaţia, rămâne de văzut.

Să începem cu povestea din spatele jocului. Ea sună cam aşa: totul se petrece în anul 2023 când extratereştrii îşi propun şi reuşesc să atace oraşul New York (tocmai New York, frate!). Şi ghici ce? Tu eşti singurul care îi poate opri. Tu şi super costumul tău cu super puteri, care are super multe combinaţii de taste (duh!, pentru console e cam naşpa treaba cu butoanele pentru că trebuie să reţii multe combinaţii, dar vom vorbi despre asta puţin mai târziu) şi care este la, ghici a câtă versiune?, exact!, a doua („Nano Suite 2“). Şi cam asta e tot.

Eşti singur în New York şi te baţi cu extratereştri şi oameni infestaţi. Iar, că să nu te simţi singurel, comandantul are tot timpul grijă să îţi spună ce să faci. În total, vreo 12 ore de bătaie, alergatură şi iar bătaie, după cum spun producătorii.

Bineînţeles, nu pentru story l-a aşteptat toată lumea, ci pentru grafică, deoarece producătorii lui „Crysis 2“ s-au lăudat mai bine de jumătate de an cu noul lor motor grafic („Cry Engine 3“), care este, pe bună dreptate, o bijuterie.

Totul e lacrimă. E pur şi simplu fabulos: blur, efecte, explozii şi texturi (uneori). Partea aiurea la grafica acestui joc o reprezintă texturile… Mda, la unele faze au cam dat-o în bară rău dezvoltatorii: câteva texturi îţi dau senzaţia că eşti în „Counter Strike“ sau în „Doom 3“ – XD.
Dar asta e… Motor grafic nou, nu ne plângem, totul bine şi frumos. Dacă tot suntem la capitolul „game feeling“, ar trebui să ştiţi că jocul se mişcă absolut superb, cel puţin pe console. Totul e smooth, scenele cinematice sunt superbe, armele sunt… cum sunt ele, adică deosebite, iar difficulty-ul e „puţin cam drastic“ în sensul că: pe EASY e super uşor, iar dacă dai pe MEDIUM, ai murit. Şi dacă aveţi şi un sistem Home Cinema la îndemână s-ar putea să vă speriaţi veciniim pentru că sunetele sunt mind-blowing.

Gameplay-ul, după cum am mai spus, e drăguţ, n-am ce zice… Ca la orice alt shooter, de altfel.

Însă, spre deosebire de alte shootere, acesta are multe, foarte multe, butoane folosibile, iar pentru cei care se bucură de acest joc pe console e al naibii de dificil!

După multe ore de jucat, de experimentat şi de împuşcat, nu cred că am învăţat toate butoanele şi nici măcar nu am deblocat toate „facilităţile“ costumului, printre care se numără şi „Cloak“ (cu proprietatea de invizibilitate), „Armor“, „Super Jump“ şi multe, multe altele.

La baza tuturor acestor minunăţii stă un „energy bar“. Orice ai folosi, de la „Sprint“ până la „Cloak“, îţi va lua din energie. Ahh, şi să nu uit, „soldatul“ nostru e prevăzut şi cu un fel de binoclu cu tot felul de opţiuni: termal vision, posibilitate de a marca adversarii ş.a.m.d.

Just my opinion :). Nu e un joc chiar atât de bun pe cât mă aşteptam, nu e genul de shooter care să creeze dependenţă. E cam prea anost pentru mine, puţin prea tactic uneori şi chiar puţin prea neterminat. În concluzie, îi acord acestul joc o bine meritată notă de 8.2!