Need For Speed – Hot Pursuit

de Emil Drăgănescu – redactor

Renaşterea unei legende

Timp de ani de zile am fost „binecuvântaţi“ de apariţiile anuale ale EA-ului. Mereu, toamna se numărau FIFA-urile şi NFS-urile.

Anul şi NFS-ul

Jocuri în această serie (sau franciză?) au tot fost, dar nu pot să numesc mai mult de patru care mi-au plăcut cu adevărat. În ordinea apariţiei avem: NFS Hot Pursuit 2, Underground 2 (cu al lui genial sistem inovator – la acea vreme -, oferind maşini tunate şi sclipici de neon, împreună cu un oraş deschis explorării), Most Wanted – bazat pe cam aceaşi reţetă, dar incluzând poliţişti. Nu în ultimul rând, Carbon – pentru feelingul macho al maşinilor tunate (Camaro SS… prietenii ştiu de ce!). De la ultimul, nu pot să zic altceva în favoarea seriei care s-a dus în cap…

Vorbeam de HP2. A venit vremea ca EA să se întoarcă la origini. Jocul de faţă este remake-ul vechiului arcade cu maşini. Pentru ca remake-ul să fie acceptabil, sarcina a căzut pe/ în mâinile tăticilor Burnout-ului şi asta se simte (ca un Burnout Paradise, cu maşini sub licenţă). Criterion Labs au făcut o treabă bună şi au reuşit să-i dea acel element „fun“ pe care nu l-am mai întâlnit de ceva vreme.
Ce-l face deosebit de această dată?

Producătorii duc totul ceva mai departe, permiţând jucătorului să experimenteze… dimensiunea poliţienească a jocului. Cariera are două moduri diferite: cea de racer (cu care suntem familiarizaţi) şi cea de poliţişti, în care îi urmărim pe vitezomani. Această carieră inovativă îţi dă posibilitatea să devii ori cel mai căutat şofer, ori cel mai renumit poliţist pe care l-a avut Seacrest County – locul unde se vor desfăşura ostilităţile. Tare e faptul că poţi alege oricând să schimbi tabăra, făcând din Hot Pursuit un joc mereu nou.

Cursele normale sunt precum cele cu care ne-am obişnuit până acum: dueluri, curse contra-cronometru sau evenimente în care ai şansa să testezi noi maşini.

De cealaltă parte a insignei, ca poliţist, avem urmăriri, testarea unor maşini de stradă convertite în Interceptors – pe scurt bolizi cu girofar şi, din când în când, folosirea unor „power ups“. Aceasta ar fi adevărata inovaţie a jocului de faţă: poliţiştii şi şoferii de ocazie au abilitatea de a folosi ţepi, pentru a stopa urmăritorii/ urmăriţii, boost-uri turbo şi nişte anti-radare. Mda… ştiu că în română sună penibil, dar cam asta e situaţia.

Crescând în clasamente, poţi debloca evenimente ce îţi dau posibilitatea de a câştiga abilităţi noi şi vehicule. O adiţie interesantă este folosirea EMP-ului care opreşte instantaneu o maşină urmărită, dacă te ţii destul de mult timp în spatele ei. Chiar dacă nu câştigi, tot obţii acel sentiment de împlinire când vezi cum se adună bounty-ul în funcţie de comportamentul tău din curse. Aşadar, faci drift-uri, eviţi în ultima secundă alte maşini şi, conducând ca un maniac, vei primi puncte. Da, ăsta e un Burnout deghizat!

După jumătatea campaniei, dacă îi pot spune aşa, o să se simtă o creştere a dificultăţii destul de bruscă. Poliţiştii devin enervanţi cu ţepii în timp. Cursele devin un slalom constant printre obstacole. Acest lucru sunt sigur că va deranja pe mulţi fani ai seriei, fiind obişnuiţi cu altceva – console like.

Multiplayer-ul este făcut, pentru prima oară după mult timp, cu adevărat bine. Destul de echilibrat. Aş putea spune că dă dependenţă în timp, fiind tentat să urmăreşti clasamentele constant pentru a ajunge în top trei.

O adiţie interesantă este şi faptul că atunci când scoţi o maşină de pe traseu, camera se mută în plan „cinematic“ pentru a-ţi da posibilitatea să admiri cum sar bucăţile din adversar. Mai că mă aşteptăm să îmi scrie undeva, cu litere înflăcărate: „Takedown!“
Câteva probleme minore sunt şi în acest joc, însă nu destule cât să distrugă experienţa de joc. Probleme cu camera cinematică şi cu încărcarea texturilor.

Grafica este de top, chiar fotorealistă, bloom-ul este totuşi în limite suportabile, faţă de alte titluri, mai recente (cerând un PC din partea superioară a gamei).

Una peste alta, cu noile îmbunătăţiri în gameplay şi cu acele power up-uri, la care se adaugă cinematicile brutale, în stil „Burnout“, şi multiplayer-ul echilibrat plasează remake-ul la nivelul „bunicului“. Încercaţi-l!

NOTA: 8.5