S.T.A.L.K.E.R.: Call of Pripyat

de Emil Drăgănescu – redactor
foto: ign.com

„Inima mea bate, bate pentru… ZONA“. Sau cu alte cuvinte, în spatele reactorului, mulţi ochi „clipeşte“.

Întotdeauna m-a fascinat misterul din jurul oraşului Pripiat, situat în vecinătatea centralei nucleare de la Cernobîl. Mi se pare fascinantă ideea de conservare a structurilor şi a formei unei de civilizaţii atât de asemănătoare cu a noastră – deh, blocurile. Îmi imaginez că pentru cei care au fost nevoiţi să-şi abandoneze casele, pentru a nu se mai întoarce niciodată, nu a fost foarte plăcut, însă jocul de faţă mi-a dat posibilitatea de explorare a unei vieţi uitate. Şi uite aşa am ajuns eu să vă scriu luna aceasta despre experienţa mea din bocancii unui ucrainean hotărât să afle adevărul.
S.T.A.L.K.E.R.: Call of Pripyat este al treilea titlu din seria S.T.A.L.K.E.R.

Cu nişte titluri ca „Shadow of Chernobyl“ sau genialul „Clear Sky“, producătorii (GSC Game World) doreau cu acest nou capitol să menţină ridicată problema de acum câţiva ani.
Pe scurt, joculeţul acesta este un sequel al primului. Acţiunea are loc la scurt timp după găsirea drumului către Zonă.

Emisii

Acum, voi pleca de la ideea că aţi jucat măcar puţin din primul joc şi că aveţi măcar o vagă idee cu ce se mănâncă universul din S.T.A.L.K.E.R. Dacă nu, vă recomand cartea „Picnic la marginea drumului“, de Arkadi şi Boris Strugatki. Ideea în sine este simplă: în jurul centralei nucleare ucrainene apar anomalii temporale din cauza unei ipotetice vizite extraterestre. În aceasta arie se găsesc artefacte. Aceste artefacte sunt radioactive (multe din ele) şi contorul Geiger îţi va fi cel mai bun prieten. Nu acelaşi lucru îl pot spune şi despre fauna din joc. Avem de la animale mutante, până la diverse facţiuni şi bandiţi care îşi asigură existenţa într-un fel sau altul făcând contrabandă de… orice – de la arme până la muniţie, încercând să supravieţuiască, obiectiv pentru care concurezi şi tu.

În urma evenimentelor de pe lângă reactorul fisurat, guvernul ucrainean decide să lanseze o operaţiune militară asistată de forţe aeriene şi terestre. Chiar dacă operaţiunea a fost pregătită cu multă atenţie rusească (pun pariu că implică cel puţin un cazacioc şi o vodkă), ea dă greş şi o mare parte din forţele militare sunt pierdute. Pentru a afla cauzele care stau la baza acestui eşec, serviciile secrete trimit un agent în zonă pentru a strânge informaţii, iar acela ai norocul de a fi tu – „Eroul“ Alexander Degtyarev.

Măcar nu te mai joci cu un american lobotomizat pe undeva în lumea arabă, cum e mai nou la modă.

Povestea pare foarte plicticoasă iniţial şi va păstra prima impresie mult timp, însă după o bună bucată de joc încep să apară elementele cu adevărat interesante. Spre sfârşitul jocului vor începe să apară anumite amănunte care te vor ţine în priză pe fundalul ideii de oraş abandonat. Împreună cu ea vine şi gameplay-ul ceva mai dificil, dar mai fluent, întrerupt pe alocuri de scene scriptate cam prost ce par să nu comunice între ele. Totul te duce cu gândul la SOC, mai ales finalul. Gata cu spoilerele.

Vodkă? Arată bine

S.T.A.L.K.E.R.: Call of Pripyat are o zonă de joc ce cuprinde oraşul Pripyat, uzina Jupiter, satul Kopachi şi staţia de tren Yanov. Există o serie de noi personaje precum şi noi monştri; ca Burer-ul, pe care l-am înjurat cu o pasiune nemărginită timp de câteva zeci de minute în timp ce-mi toca viaţa.

Apar unele caractere umane, precum tehnicianul alcoolic ce te va ruga să-i dai vodkă în schimbul serviciilor sale (upgrade-uri pentru arme, la ce vă gândeaţi?), redând destul de bine ideea de realitate. Din păcate însă, grafica începe să îmbătrânească şi asta se vede prin existenţa texturilor şterse. În plus, unele script-uri nu sunt codate bine, favorizând unele bug-uri grafice mai mult sau mai puţin minore.

Jucătorii vor putea să continue jocul în freeplay mode şi după îndeplinirea tuturor misiunilor, dacă vor să trăiască din plin universul întunecat şi dur al lui S.T.A.L.K.E.R..

Apropo de univers. Realitatea care te înconjoară este superb transpusă pe micul (sau marele) ecran. Furtuni care se întrec pe cerul întunecat, emisii radioactive sau crăpături în scoarţa terestră, condimentate cu iarbă moartă şi mici „buzunare“ de civilizaţie umană (dacă îi putem spune aşa): toate redau perfect sentimentul de izolare şi însingurare. O imagine de acest gen veţi găsi în oraş, în spatele unui gard de sârmă ghimpată. O să înţelegeţi de ce, chiar dacă motorul grafic pare bătrân pentru timpurile actuale. Cu toate acestea, vă cere în continuare destul de multe cerinţe pentru a putea fi rulat la capacitate maximă – în DX 11. Cel mai grăitor exemplu de acest gen care-mi vine în minte este o furtună dintr-o noapte când am dat, fără să vreau, peste un Artefact. Dacă mai adaugi la reţetă şi câteva explozii sau împuşcături, obţii o medie de 20 de fps-uri, ceea ce este foarte puţin pentru un joc First Person.

Flama ţevii fumegânde

Vă spuneam mai sus că jocul este unul greu, fiind nevoie de fiecare glonţ bine plasat pentru a rămâne în viaţă. Armele se comportă exemplar, însă nu-ţi permiţi să ratezi de prea multe ori. Oponenţii umani se dovedesc mereu nişte adversari de temut, reuşind de fiecare dată să fie mult mai bine pregătiţi şi mai mulţi decât tine şi ceva mai bine dotaţi tehnic. Iar într-o luptă dată noaptea, să zicem că trebuie să apelaţi la entităţi superioare pentru a rămâne vii sau la o lunetă cu nightvision.

Componenta de upgrade-uri a armelor şi economia au fost uşor modificate pentru a obţine o experienţă de joc optimă.

Niet crash

Cam aşa ceva. Este unul dintre cele mai stabile jocuri din serie, reuşind să-l termin fără vreo problemă majoră, spre deosebire de celelalte.

Multiplayer-ul fiind pus… de formă, ca să fie, pare destul de ciudăţel, dar ajută la trecerea timpului, după ce ai terminat campania, deşi nu se poate compara cu un FPS special creat pentru partea de mulţi.

Motorul grafic X-Ray cu versiunea 1.6, din spatele jocului, reuşeşte încă să se menţină la suprafaţă, neputând fi comparat vreodată cu cel din Crysis, dar compensând prin atmosfera degajată.

Oricum, în final, dacă eşti în căutarea sfârşitului poveştii din primul joc al seriei sau dacă pur şi simplu îţi place elementul RPG din shooter-ul tău, S.T.A.L.K.E.R.: Call of Pripyat este un joc ce nu trebuie ratat, iar preţul îl recomandă atât pentru fani, cât şi pentru restul jucătorilor.

NOTA: 8.8