Roll it! – Scarface (1983)

de Andrei Antonescu – seminarist
foto: impawards.com

„Lumea este a ta!“, fraza asta serveşte drept un deznodămînt ironic şi apocaliptic în ceea ce priveşte ascensiunea şi declinul imperiului „Montana“.

O versiune modernă a filmului din 1932 realizat de Howard Hughes, acest film ne prezintă o imagine tulburătoare, revoltătoare şi excesiv de sângeroasă ce are în prim-plan viaţa unui imigrant cubanez. Un personaj de referinţă în cinematografie, dar şi din cariera lui Al Pacino. Filmul a devenit foarte controversat în anii respectivi, din cauza limbajului şi a violenţei, primind răspunsuri critice diverse.

Tony Montana (Al Pacino) împreună cu prietenul lui Manny Ray (Steven Bauer), ajung în America în urma unei emigrări în masă din Cuba. Deşi sunt trimişi în primă fază într-o tabără de refugiaţi, cei doi reuşesc să facă rost de cărţi verzi în schimbul asasinării unui politician cubanez, o mică favoare pentru Frank Lopez (Robert Loggia), un traficant de droguri ce le promite verzi şi uscate dacă lucrează pentru el. Cei doi realizează rapid că singurul mod de a ieşi din ghetoul de imigranţi sunt afacerile ilegale, aşa că acceptă slujba pornind astfel la construirea imperiului mafiot.

În decursul activitaţii lor, Tony dezvoltă un interes romantic pentru prietena lui Frank, Elvira Hanckock (Michelle Pfeiffer). În scurt timp Frank observă relaţia dintre cei doi şi decide să îi facă felul angajatului său; din păcate nu reuşeşte şi se trezeşte cu un glonţ în stomac. Tony preia afacerea regretatului şef şi de acolo începe declinul. Deşi comite multe fărădelegi, Tony Montana este un personaj pe care ajungem să îl îndrăgim, şi chiar ne inspiră compasiune – aşa cum demonstrează în timpul unei misiuni, Tony refuză să ucidă un copil şi o femeie, o decizie ce duce la ruptura profesională dintre el si partenerul său de afaceri, Alejandro Sosa (Paul Shenar), omul ce l-a propulsat în vârf; dar, ironic, şi omul care l-a doborât.

Deşi majoritatea filmelor se axează pe erou şi promovează imaginea dreptăţii, acest film face chiar opusul şi ne prezintă o realitate usturătoare, faptul că avem nevoie de tipul cel rău, avem nevoie de eroul negativ. Pelicula a rămas în istorie pentru faptul că a fost nominalizată la Globurile de Aur pentru cel mai bun actor în rol principal (Al Pacino) şi cel mai bun actor în rol secundar (Steve Bauer), dar în acelaşi timp şi pentru nominalizarea la Zmeura de Aur pentru cel mai prost regizor (Brian De Palma). De menţionat replica pentru care acest film este recunoscut şi este în continuare atât de popular şi în ziua de azi: „Say hello to my little friend!“. Acest film face parte din cultura pop şi continuă să fie unul dintre cele mai realiste adaptări cinematografice a vieţii mafioţilor, pentru că prezintă cu adevărat realitatea acelor vremuri, iar nu ficţiunea.

O altă temă tradiţională a filmelor cu gangsteri este concepţia hiperbolizată a protagonistului de a deţine controlul; în final se întâmplă chiar inevitabilul, pierderea teritoriului şi a controlului. Din păcate, asta se întâmplă când eşti cuprins de mânie şi eşti afundat în cocaină, ameţit atât de rău încât să nu poţi observa duşmanii cum se aproprie cu cuţitul de gâtul tău.
Scarface este un „must see“, dacă eşti unul dintre cei care au rămas puternic influenţaţi la vizionarea filmului „Naşul“.